Star Gossip Magazine si-a propus sa continue proiectul ambitios de prezentare artistica a figurilor exponentiale din teatrul contemporan romanesc prin regizorii care au facut succes pe scena nationala.
Pe Chris Nedeea recunosc ca l-am descoperit o data cu montarea piesei “Camera albastra” pe scena Teatrului brailean “Maria Filotti“, o punere in scena care ne-a surprins prin adevarurile spuse despre societatea de azi, aflata intr-o permanenta goana dupa senzatii si emotii, dar si intr-o continua lipsa de timp, poate, pentru profunzime.
Nascut pe 10 februarie la Botosani, doctorand in Stiinte Umaniste la Universitatea din Cluj, director si initiator al Festivalului International de Teatru Experimental MAN.In.FEST de la Cluj, Chris Nedeea a montat, pana in prezent, nu mai putin de 33 de spectacole in toata tara. Si acesta este doar inceputul!
Despre oameni si povesti de succes, intr-un nou interviu in exclusivitate, acordat de “maestrul” deja, Chris Nedeea, revistei Star Gossip Magazine.

Salutare, Chris Nedeea, si bine te-am gasit pe la noi! Cum se contureaza prezentul tau profesional? La ce proiecte noi lucrezi?

Buna!… si, intr-adevar, m-ai gasit bine, chiar daca nu la Braila, ci la Timisoara, unde lucrez acum la un proiect Peter Shaffer… apoi, in martie, voi fi la Cluj pentru un text de Yasmina Reza – cam asta ar fi ‘prezentul profesional’, chiar daca ma confrunt si cu proiecte care cad sau se amana; dar asta e viata, nu?!

De-a lungul vremii ai lucrat cu actori de diferite categorii de varsta, mai mult sau mai putin experimentati. In ce consta secretul in a dezvalui fiecaruia doar calitatile actoricesti?

Da, am avut sansa sa lucrez cu oameni intre 7 si 82 de ani, care aveau intre 0 si 60 de ani de experienta… Privind retrospectiv, cred ca ‘gradul de delicatete’ al colaborarii regizor-actor este acelasi, indiferent de varsta si experienta. Indiferent de scoala, directie artistica, sex si… alte orientari politice. In fond, se intampla acelasi lucru ca in orice alta relatie determinata de o comunicare reala, de impartasire a acelorasi scopuri si idealuri. Si daca aceasta comunicare este reciproc asumata, cu toate consecintele de rigoare, si eu si actorul ne putem atinge scopul. In cazul lui, are ‘rolul’ la indemana sa convinga de veridicitatea situatiei, de complexitatea motivatiei, de intensitatea trairii… Gradul lui de asumare a ‘rolului’ este singurul barometru al reusitei muncii mele. Cu alte cuvinte, un actor este cu atat mai talentat, cu cat regizorul este mai… priceput 🙂

Care ar fi în opinia ta, probleme societatii culturale despre care ai vrea sa vorbesti?

Nu stiu ce sa spun… sigur e ca nu ma intereseaza problemele ‘societatii culturale’ – sunt mai multe, nesemnificative si meschine… Consistenta unui demers artistic – oricat de ‘marxist’ ar parea ca suna -, si implicit teatral, este dat de tematica abordata. Iar temele, desi lumea si societatea par sa se schimbe continuu, sunt si raman aceleasi: iubirea, puterea, alienarea etc., toate raportate la individ. Si, oarecum surprinzator, toate acestea sunt interconectate, indiferent de subiectul propriu-zis… Practic, avem de a face cu acelasi spectacol al Lumii si in ‘Romeo si Julieta’, si in ‘Papagalita si curcanul’ … si uite asa, nici nu mai sunt sigur ca ti-am raspuns la intrebare…

Cum comentezi tu miscarea teatrului independent vs teatrul institutionalizat?

Asta e o intrebare usoara: nu comentez!!! (…) Totusi, tinand seama de faptul ca, inevitabil (si urmand un firesc al evolutiei, adeverit de societatile occidentale) teatrul institutionalizat va fi constrins sa se diminueze ca pondere in contextul fenomenului teatral romanesc, astept ca miscarea independenta sa castige in consistenta. Sunt si vor fi mai multi factori, care vor conlucra la asta, dar ‘cel mai determinant’ este deja vizibil: politica de diminuare continua si ireversibila a finantarii publice. Fara doar si poate, aceasta tendinta se va accentua, si, candva, intr-un viitor nu prea indepartat, vom avea doar cateva institutii publice de cultura, reprezentative pentru ‘cultura nationala’. Majoritatea teatrelor vor fi nevoite sa dispara sau sa se transforme in societati comerciale, sa se autofinanteze si sa identifice sponsori/finantatori/ parteneri pentru a putea subzista …
Suna deprimant? Poate. Dar revenind la momentul actual, este evident ca inmultirea demersurilor independente este generata nu de o nevoie reala a societatii, ci de una a creatorilor: sunt tot mai multi absolventi ai scolilor de profil care nu au nici unde, nici cum sa se mai angajeze. Si pana sa renunte, incearca sa faca ceva paralel cu sistemul. Totodata, tot mai multi ‘actanti’ din sistem, fie pentru un supliment financiar, fie pentru a-si satisface o nevoie artistica viscerala, aleg sa se manifeste independent . Si aceste initiative de azi vor conduce, fara doar si poate, la crearea unui mecanism viabil (atat financiar cat si organizational) pentru un teatru al viitorului…
Dar, pentru moment, atuurile se gasesc inca in curtea teatrului institutional: acesta are si mijloacele si resursele sa faca teatru. Si chiar ‘teatru de arta’.
PS: Am avut si eu parte de o experienta independenta, la Cluj, timp de 6 ani – cu spectacole, editare revista de specialitate, editie carte de teatru, organizare de turnee, de festival international de profil etc. – dar care a fost, inevitabil, un urias esec financiar. Probabil ca nu era inca momentul 🙂

Ce asteptari ai de la teatrul din ziua de azi?

Teatrul de azi trebuie sa faca ce stie el cel mai bine: sa reziste. Adica sa-si pastreze publicul pe care il are si sa incerce mereu sa atraga alte categorii de public. Petru ca teatrul trebuie ‘sa placa’. Doar asa poate redeveni ‘necesar’.

Care a fost feedback-ul general pe care l-ai primit in urma montarii piesei “Camera albastra” pe scena teatrului “Maria Filotti”? Care ar fi mesajul general transmis?

Sa zicem ca a fost de bine 🙂 … Partea proasta e ca nu s-a intamplat sa fie vazut si de unul-doi critici de teatru – ar fi contat pentru acesti superbi actori, in primul rand… Cat despre mesajul spectacolului, cati spectatori atatea intelesuri! Recomand calduros vizionarea spectacolului!

Cum resimti, din interior, concurenta pe „piata” regiei de teatru din România?

Pai, o resimt… acut! Pentru ca este o falsa problema, o falsa concurenta, o falsa ‘piata’, daca vreti… Petru ca, nu-i asa, ‘cate case, atatea obiceiuri’… Eu nu pot face ce face X, dupa cum nici el nu poate face ce si cum fac eu. Sunt multe directii, multe nevoi ale publicului… Azi si aici poate fi nevoie de mine, maine va fi nevoie de altcineva/altceva… ca in viata

Care e doza de „nou” pe care o aduci în teatru?

Pur si simplu nu (mai) urmaresc deliberat aceasta ‘noutate’. Si asta pentru ca, In fond, ‘noul’ este intrinsec fiecarui nou proiect teatral. De fiecare data ‘debutez’, ca sa zic asa. Pentru ca am de a face cu alt titlu, cu alt teatru, cu alt spatiu cultura, cu alte conditii de lucru si cu alti oameni care au mereu alte asteptari. Deci, de fiecare data o iau practic de la capat, si fiecare nou spectacol este primul spectacol…

Ce texte sau tip de teatru ti-ar placea sa faci în momentul de fata?

Raspuns abrupt: textele pe care chiar le fac acum! Texte care sa-mi trezeasca interesul si sa incite echipa cu care lucrez. Texte / spectacole care nu treaca pe langa public.

Ce mesaj doresti sa adresezi publicului brailean amator de teatru?

Sa mearga la teatru!… si, mai ales, la Maria Filotti!

4 Comments

  • Sandu says:

    Basically, admirable what you’ve got cirraed out right here. It’s pleasing to search you express from the heart and your clarity on this substantial content material could be simply looked. Remarkable publish and will look ahead in your future update.

  • You got that right, Paul. Time-to-market with Linux would be MUCH faster, too. Microsoft is the kind of company that wants to be notified of and approve every pixel change.

  • Thanks Jessica. Yes, it has been almost 20 years since that trip to Ireland. It was a great season we had together. I remember chanting with him the name of the next city (Dungarvan), as we pedaled through a headwind. Good times.

  • http://www./ says:

    Magnifique! C’est vraiment comme ça, pour les bons et les « mauvais « côtés!!mais ça laisse des souvenirs inoubliables,bravo, vous avez bien réussi et j’aurais bien fait un tour dans Tanger avec vous!bisousMarina

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.