FILME Interviuri

EXCLUSIV! Interviu Iulia Dumitru (interpreta personajului Kira din filmul de succes “Kira Kiralina”) – ” Actorul este un apostol, o voce a oamenilor simpli”

Dintotdeauna filmul romanesc a stiut sa redea, mai presus de toate efectele speciale hollywoodiene, atmosfera reala a vremurilor de demult sau contemporane, a situatiilor reale din viata noastra, de romani adevarati. “Kira Kiralina“, adaptarea nuvelei lui Panait Istrati, este unul dintre acele filme care stie sa pastreze misterul, exuberanta, dar si dramele sociale din “alte vremuri”.
Am avut ocazia si onoarea de a sta de vorba cu Iulia Dumitru, cea care cu gratie, rafinament si o minutiozitate a detaliilor da viata personajului Kira, femeia supusa unei violente domestice permanente, care, in dorinta de a-si sti copiii ca sunt bine, recurge la sacrificiul suprem si ii lasa impreuna in voia unei sorti mai bune.
Iulia Dumitru, actrita Teatrului “Masca” este ceea ce se defineste printr-un “om frumos”: o femeie frumoasa, o actrita talentata si o persoana sociabila si fara vedetismele actuale, in ciuda talentului desavarsit de care da dovada cu fiecare interpretare pe scena sau pe ecran.

Despre culisele filmului “Kira Kiralina”, viata actorului de dincolo de cortina si multe alte fineturi artistice, veti putea citi in urmatorul nou interviu in exclusivitate marca Star Gossip Magazine!

Buna, Iulia! Mai intai povesteste-ne cum a fost sa retraiesti si sa reconstruiesti frenezia unor vremuri apuse, cele ale filmului Kyra Kyralina?

Intai de toate, salut cu bucurie toti cititorii. Intorcandu-ma la intrebarea ta, cred ca un film de epoca se aseamana cu o simfonie. Am avut norocul sa cant intr-o orchestra de profesionisti, sub bagheta unui dirijor de exceptie, regizorul Dan Pita, partitura fiind remarcabila. Datorita muncii si talentului acestor profesionisti, reconstruirea acelor vremuri , cum spui tu, a fost mai facila. Atunci cand porti un costum care te arunca in epoca, existi intr-un decor, cu atmosfera specifica vremurilor lui Panait Istrati si te pui in situatia personajului, lucrurile ar trebui sa iasa bine, nu?
Pentru mine acest rol a fost un vis implinit. Dintotdeauna mi-am dorit sa joc intr-un film de epoca. Si asta pentru ca iubesc acest gen de film. De mica am nostalgia altor vremuri, de unde provine nu stiu, ca doar nu am trait atunci, sau cine stie?, poate intr-o alta viata 🙂
Nu pot sa nu ii amintesc aici pe doi magicieni, Oana Paunescu, creatoarea costumelor si Dan Toader, cel care a facut niste decoruri de vis.

Care a fost primul tau gand atunci cand ai acceptat acest rol? Cat de greu a fost sa intri in pielea personajului jucat?

Ganduri ne trec neincetat prin minte, nu mi-l amintesc chiar pe primul. De fapt, atunci cand s-a hotarat ca voi juca Chira, in mine nu a fost un prim gand ci o explozie de bucurie. Asta a fost intr-o vineri, iar luni dimineata am inceput filmarile in forta. De dimineata pana seara, intr-un ritm galopant. Astfel iti raspund si la a doua intrebare, cat de repede am intrat in pielea personajului? Incepand de luni in fiecare secunda a vietii mele m-am apropiat cat am putut de repede de Chira. Am cautat in mine valentele comune cu ale acestei femei dornice de libertate, batuta de soarta si de barbat.

Cand intruchipezi un personaj din literatura universala ai o mare responsabilitate. Pentru ca in general sunt arhetipuri. Sunt personaje cu problematica general valabila. In Chira, de exemplu, se vor regasi multe femei. Cate femei nu sunt batute de barbatii lor si raman totusi in acea familie pentru copii sau pentru ca nu au unde sa se duca? Cate femei lupta cu adevarat pentru libertatea si integritatea fizica si sufleteasca? Violenta in familie, una din temele principale ale filmului este valabila si astazi. Iar copiii ce traiesc intr-o astfel de familie, rareori depasesc sechelele si traumele. Dragomir si Kiralina sunt din start condamnati la drame si prapastii sufletesti.

Cum a fost sa lucrezi cu novicii, sa zicem, Iulia Cirstea si Cornel Ulici?

Echipa de film, in comparatie cu trupa de teatru se incheaga fascinant de rapid. Pe perioada filmarilor robotesc ca furnicile toti membrii echipei. Nu e timp de pierdut. Se formeaza o mare familie. Nu am avut probleme de comunicare cu nimeni. Toti aveam un scop comun si urmaream acel scop cu bucurie si generozitate. Am avut norocul sa am ca parteneri actori mari, la randul lor extrem de generosi :Florin Zamfirescu, Mircea Rusu, Constantin Florescu, Maria Teslaru. Iar cand un regizor iti acorda incredere, cu aceeasi incredere trebuie sa lucrezi si tu cu partenerii tai. Eu cel putin asa functionez:)
Corneliu Ulici nu este un novice. A mai facut film. Probabil ai vrut sa te referi la Stefan Iancu, dar chiar si el, elev fiind, nu este strain de film.

Consideri ca publicul romanesc s-a plicitisit de Hollywood? De unde “foamea” asta culturala pentru filmul romanesc?

Nu consider asta. O dovada este faptul ca la filmele hollywoodiene salile de cinema sunt pline. Nici nu e de mirare. Americanii stiu sa faca film, au traditie si o industrie cinematografica solida. Au bani pentru film.
Cat despre foamea de care amintesti, eu nu o observ. Romanii ar trebui sa se arate mult mai interesati de filmele noastre.

Din punctul de vedere al unui simplu spectator, cat de mult consideri ca filmul a pastrat ideea si firul narativ al nuvelei scrisa de Panait Istrati? Ce recomanzi tu: cartea sau filmul celor ce vor sa cunoasca vremurile de odinioara?

Filmul Chira Chiralina este o adaptare libera din scrierile lui Panait Istrati. Nu este o ecranizare ad-literam. Pentru a face o ecranizare propriu-zisa, era nevoie de alt buget. Trebuia produs un serial. Dar ideea este bine pastrata. Atmosfera universului inconfundabil al lui Panait Istrati exista, te fura si te arunca intr-o alta lume.
Eu intotdeauna, ca regula, citesc mai intai cartea si apoi vad o ecranizare. Dar le fac pe amandoua, in aceasta ordine. Si de cele mai multe ori imi place si ecranizarea proprie, cea a imaginatiei mele si cea a altcuiva.

Care a fost feedback-ul general al publicului dupa vizionarea acestui film?

Cred ca aceasta intrebare ar trebui sa o pui casei de productie si celor care s-au ocupat de promovarea filmului. La mine au ajuns pareri ale cunoscutilor si necunoscutilor intr-o oarecare proportie. Si au fost pareri foarte bune. Iar daca au fost oameni care si-au pus probleme dupa vizionarea filmului si au plecat atinsi din sala de cinema, pentru mine este suficient.

Ce mai e nou la Teatrul Masca? In ce productii te putem urmari?

La Teatrul Masca multe sunt noi. Festivaluri proprii, teatru de interior, teatru de strada, turnee, premiere multe. Cea mai recenta premiera este “Vicleniile lui Scapino”, o comedie spumoasa pe care va invit sa o vedeti.
In ce ma priveste sunt in distributia spectacolelor “Militarul fanfaron”, “Tara in care ingerii vin degeaba”, “O scrisoare pierduta” etc

DSCN6239-1024x768

In paralel urmez cursurile Scolii doctorale din cadrul UNATC, specializarea fiind teatrul aplicat. Fac asta pentru ca iubesc pedagogia teatrala. Imi doresc sa calc pe urmele doamnei Olga Delia Mateescu, ce imi este profesor coordonator de doctorat.
Despre noile mele proiecte voi vorbi la momentul potrivit 🙂

Cat de grea/ facila este trecerea unui actor de teatru, in general, la un rol de film?

Ar fi complicat sa vorbesc in numele colegilor mei. Pentru mine nu este complicat. Pana la urma si actorul de teatru, si actorul de film, este tot actor. E drept ca scena are cerintele ei. In sala de teatru trebuie sa te faci auzit si inteles si de spectatorii din ultimul rand. Pentru asta ai nevoie de un alt tip de emisie vocala, trupul tau trebuie sa vorbeasca si el, pe cand camera, primul spectator, surprinde tot. Ochii sunt oglinda sufletului si mintii.
Un actor trebuie sa tinda sa faca orice, sa isi reevalueze fortele proprii si sa aspire catre mai mult. Sa aiba o munca de reinnoire a mijloacelor de expresie.Sa incerce mereu sa se autodepaseasca. Se vorbeste tot mai mult de “actorul total”. Notiunea de “actor total” exprima o necesitate de a defini intr-un mod amplu profesia noastra. Se spune astfel deoarece in ultimul timp, in modalitatile de exprimare scenica au aparut tot mai des cantecul, pantomime, miscarea plastica.

Ce rol ti-ai dorit dintotdeauna sa il interpretezi dar nu ai avut sansa pana acum?

Nu exista doar unul 🙂 Asa cum nu exista nici doar o carte sau doar un film preferat.
Sunt multe roluri prin care am trecut in scoala, dar doar in scene. Mi-as fi dorit ca multe dintre ele sa le pot face cap- coada, in piesa intreaga. Am lucrat la un moment dat Ibsen, intr-un atelier condus de doamna Catalina Buzoianu. Acolo am facut scene din “Hedda Gabler” si “Femeia marii”. Iata doua roluri pe care mi-as dori sa le pot face intr-un spectacol: Ellida Wangel si Hedda Gabler. Dar niciodata nu e prea tarziu, nu?

Ce sfaturi ai da tu celor ce doresc sa aiba o cariera in teatru? Se merita sa lucrezi in aceasta industrie?

Sa-si urmeze menirea. Daca teatrul este cu adevarat menirea lor. Sa mearga cu incredere pe acest drum. Un drum greu, de autodepasire, autocunoastere permanenta, dar extrem de frumos. Drumurile grele le parcurgi cu usurinta daca exista placere, pasiune, vocatie.
Nu exista industrie teatrala in Romania. Actorul de teatru este uitat de mai marii acestei tari. Se uita de cultura, se taie din bugetele teatrelor. Se pun bariere intre oameni si arta. Traim intr-o perioada crancena din acest punct de vedere. Tocmai de aceea ii sfatuiesc pe viitorii actori sa nu uite ca actorul este un apostol, o voce a oamenilor simpli, care striga de fapt, speranta oamenilor de a vedea frumosul si de a imbratisa orice i-ar face sa zambeasca.

Ce mesaj doresti sa adresezi tuturor spectatorilor care te urmaresc cu admiratie de fiecare data?

Mergeti sa vedeti Chira Chiralina. Si toate filmele romanesti 🙂 Si teatru, mult teatru.

Noi ii dorim succes doamnei Iulia Dumitru in intreaga sa cariera si va invitam sa o urmariti atat in filmul “Kira Kiralina”, in cinematografele din tara, cat si in piesele de exceptie ale Teatrului Masca!

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: