Featured Post Interviuri Teatru

Interviu in exclusivitate cu Silviu Debu – noul nume de prim-plan al Teatrului “Maria Filotti” Braila – “Sansa, in teatru, este primordiala”

Un om frumos poate fi caracterizat intr-o mie de feluri, dar in primul rand, prin pasiunea si dedicarea pe care o acorda meseriei sale, indiferent de domeniu, prin ambitia de a-si depasi temerile noilor provocari ce ii apar in cale si, mai ales, prin modestia care defineste un om de valoare.
Silviu Debu, cel mai nou nume cooptat in minunata echipa de actori a Teatrului Maria Filotti Braila, printr-un casting luat cu brio, dovedeste o data cu primul sau rol principal din cea mai noua premiera, “Platonov“, faptul ca increderea acordata prin incredintarea unui rol de maxima amplitudine si abordare este un nou pariu castigat.
Am stat de vorba cu Silviu Debu intr-un nou interviu in exclusivitate marca Star Gossip Magazine si mi-a placut sa descopar un tanar pasionat de meseria sa pentru care orice risc reprezinta o noua oportunitate de a se intrece pe sine insusi si suntem convinsi ca vom auzi multe lucruri frumoase, estetice si de valoare de la cel mai nou nume de prim-plan al unuia dintre cele mai importante teatre din tara, Teatrul “Maria Filotti”, Braila.

Buna, Silviu! Pentru inceput spune-ne, cum ai ajuns actor? Ce te-a determinat sa faci aceast? meserie, ce te-a motivat sa alegi aceasta cale?

Tin minte ca in clasa a VI-a am vazut filmul “Felix si Otilia”, ce il includea in distributie pe maestrul Gheorghe Dinica, si am zis ca trebuie sa ma fac actor neaparat. M-am indragostit de stilul sau actoricesc, de ceea ce transmitea el, eu pana atunci mai jucasem in scoala in diferite roluri de copii, dar atunci practic am descoperit pentru prima data faptul ca asta imi doresc sa fac.

Cum privesti tu conditia unui tanar actor in industria de astazi? Cat de dificil este sa ajungi sa obtii locul sau rolul pe care il meriti la un teatru de prestigiu?

In primul rand mi se pare ca intra prea multa lume in scoala. Inca de pe vremea cand am dat admiterea eram 60-62, cred, in clasa, si acum am inteles ca sunt si mai multi. Facultati de teatru sunt in multe orase, sute de studenti termina anual, iar angajarile se fac la un interval destul de mare de timp. Deci e destul de greu de intrat in teatru in ziua de azi. Cred, insa, ca daca esti serios, daca muncesti, daca ai putin talent , putin noroc si dai peste oamenii potriviti, poti avea succes si in lumea teatrului. Sansa este un element primordial si conteaza enorm sa gasesti oamenii potriviti, cu care sa te intelegi, care sa te puna in valoare si de la care sa ai ce invata.

Cum te-ai acomodat in noua echipa de la teatrul Maria Filotti? Cat de diferita este familia teatrala de la Braila fata de cea de la Bucuresti?

Mai lucrasem inainte aici, cu regizorul Vlad Cristache, in “Povesti de familie”, toata echipa de aici este una foarte prietenoasa, atat in teatru, cat si in afara teatrului. Auzisem despre ei ca sunt o trupa buna si serioasa. Familia teatrala de la Bucuresti pentru mine nu prea exista. Am mai lucrat drept colaborator in teatrele din Bucuresti, dar nu era majoritar echipa teatrului de acolo. Un exemplu ar fi piesa “Uratul”, de la Teatrul de Comedie. Oamenii din echipa teatrului de la Braila mi se par foarte implicati in ceea ce fac si niste adevarati profesionisti. Iar dl Lucian Sabados, managerul TMF, este un manager extraordinar, care a reusit sa umple din nou salile de teatru, care a reusit sa uneasca trupa din Braila si care inspira foarte multa prietenie pentru publicul brailean. Totodata, tin sa precizez faptul ca dl Sabados a avut un foarte mare aport in a ma convinge eu pe mine insumi sa particip la castingul pentru postul pe care l-am ocupat la teatrul din Braila..

10609459_955249497841722_2312148955352749403_n

Primul tau mare rol de la noi este cel al lui Platonov. Cum ai asimilat tu acest personaj, cat de mult ai fuzionat sau te-ai contrazis cu personajul pentru o abordare cat mai aproape de adevar?

Cred ca Platonov este cel mai bun reprezentant al incertitudinii contemporane. Tema piesei este una foarte actuala. Am lucrat doua luni pline de repetitii si lectura la acest personaj, dar m-am inspirat si din povestile altora. Am avut colegi, oameni inteligenti, care in facultate, poate, au fost emeriti, dar care s-au ratat dintr-un motiv sau altul. Intr-adevar este cel mai important rol pentru mine, pana acum, ma solicita foarte mult,atat fizic, cat si psihic, si imi amintesc ca,la inceput, de la primele lecturi, m-am speriat pentru ca un rol mare iti poate etala talentul sau dimpotriva. Legat de punctele in comun sau opuse dintre mine si personaj, cred ca au fost in egala masura. Cred ca un punct similar cu Platonov pe care l-am regasit in mine a fost greutatea de a actiona. Adica, de vorbit, cu totii vorbim mult, ne facem planuri, idei putem avea cu totii, dar e mai dificil atunci cand vine vorba de a le pune in practica. Pe de alta parte, Platonov este casatorit cu o persoana total nepotrivita lui, are un copil si cred ca datele astea ii fac si mai dramatica conditia.

Piesa, desi scrisa in epoca Cehoviana, este una foarte actuala si abordeaza multe teme de interes general. Cu ce ar trebui sa plece spectatorul acasa dupa vizionarea piesei?

Platonov este constient de situatia in care se afla, dar in acelasi timp este si constient ca nu are puterea de a iesi din ea. Cred ca cel mai important mesaj pe care piesa doreste sa il transmita este legat de trezirea la realitate. Fiecare om trebuie sa aiba puterea de a actiona pentru sine, prin fapte si nu prin vorbe.

În rolurile pe care le interpretezi, cât de mult respec?i scenariul ?i cât de mult improvizezi?

Nu sunt adeptul improvizatiei. Imi place sa stiu ce am de facut. Chiar inainte de piesa imi place sa stau o ora doua singur si sa trec prin filtrul mintii tot ce am de facut pe scena.

Ce rol dintre cele jucate pana acum il poti considera cel mai important pt cariera ta? Ce rol ti-ai dori sa interpretezi pe viitor?

Platonov, in mod cert, este cel mai mare rol de care am avut parte pana acum. Mi-ar placea sa joc pe viitor Faust sau Mefisto pentru ca vreau sa incerc si o partitura negativa 🙂

La ce nivel consideri ca a ajuns lumea artistica din Braila prin prisma propunerilor TMF?

Consider ca de cand dl Sabados a venit ca manager al TMF, lucrurile s-au schimbat in bine in ceea ce priveste viata culturala din Braila. Stiu ca dansul este foarte implicat si in proiectul “Braila – capitala culturala europeana”, ceea ce este un lucru foarte pozitiv pentru oras. Iar atractia brailenilor fata de teatru, fata de cultura se simte in mod vizibil.

Cum consideri ca iti modeleaza teatrul personalitatea?
Stiu ca a devenit deja un cliseu, insa, interpretand mai multe personaje, cumva ajungi sa te cunosti pe tine insuti mai bine.

Te vezi facand si altceva in afara de teatru?

Sper sa nu. Iubesc teatrul din tot sufletul, asta imi place sa fac si asta mi-am dorit sa fac dintotdeauna. Stiu ca atunci cand eram mic mi-am dorit sa fiu tenisman. Si acum ma uit la marile competitii, dar tenisul a ramas la nivelul de pasiune. Teatrul este si pasiune, si dorinta, si job, si, desi mai sunt si unele momente dificile, satisfactiile pe care le ai pe scena te motiveaza in a continua sa dai tot ce ai mai bun.

Cum se prezinta omul, barbatul Silviu Debu, in culise?

In timpul liber imi place foarte mult sa citesc romane, nuvele, povestiri, imi place sa merg la teatru, imi place sa fac sport, sa joc tenis si sa calatoresc pentru ca amintirile din calatorii sunt cele mai pretioase. Nu m-as putea descrie, insa. Sunt un om prietenos, oarecum complicat, care are multe de aratat, dar, in acelasi timp, care are inca multe de invatat.

Pe final, lasa un mesaj pentru toti cititorii nostri si toti brailenii iubitori de teatru!

Veniti la teatru, sustineti actorii, visati si traiti alaturi de noi!

Lasa un comentariu