Interviuri MUZICA

EXCLUSIV! Interviu cu Doru Ciutacu, noua revelatie din muzica romaneasca – “Cred in sansa, este felul meu de a fi”

Un citat intelept spune ca artistul dezvaluie lumii calea spre armonie. La doar 16 ani, dar cu o experienta si o activitate artistica demne de invidiat, braileanul Doru Ciutacu face mai mult decat atat. El construieste vise pentru el, pe care le transmite apoi publicului sau si este dovada ca, desi industria muzicala romaneasca poate fi deseori comparata cu o jungla, dorinta de a crea frumosul si adevaratele talente pot razbate. Ba, mai mult decat atat, poti avea succesul pe care il meriti!
Nu vrem sa ne pierdem prea mult in descrieri sau prezentari, il vom lasa pe Doru sa se infatiseze cititorilor nostri asa cum este el, un artist cu suflet de copil, intr-un nou interviu in exclusivitate marca Star Gossip Team!

Buna,Doru! bun venit in cadrul revistei noastre:) Pentru inceput, spune-ne cat de greu este la varsta ta sa iti faci propriul drum spre succes in industria muzicala romaneasca?

Bun?, Andreea! Multumesc pentru invitatie! Cat de greu? Hm! (zambeste) Interesanta intrebare! Nu m-am gandit pana acum la asta! Dar, chiar e greu? (afiseaza iar un zambet larg) Pai, sigur ca nu e usor! Nimeni nu are o reteta sigura pentru a obtine succesul intr-o piata care nu este ea insasi asezata, nu are reguli stricte si bajbaie…

Ce sacrificii a trebuit sa faci,de mic,pentru muzica?

Sacrificii… Da, e o intrebare foarte buna! Nu pot sa spun sacrificii, atata timp cat imi place foarte mult ceea ce fac. Pot numi asta altfel: sansa de a-mi descoperi vocatia de foarte mic. Nu consider ca am pierdut ceva, ba din contra, am castigat! Nu regret nimic din ceea ce am facut! Am avut parte de lucruri extraordinare in viata. La orice pas pe care l-am facut, am intalnit oameni minunati, care mi-au influentat in mod pozitiv viata, oameni dornici sa-mi ofere din cunoasterea lor, intelepciunea lor, dragostea lor. De-asta ma simt atat de binecuvantat! De fapt, totul a fost un joc. Si, in acest timp, am crescut, m-am distrat, am invatat. Am petrecut multe ore minunate in televiziune cu dl. Titus Munteanu, Gianina Corondan, Marius Teicu si am experimentat si invatat foarte mult. Scoala Vedetelor a lui Titus Munteanu a fost o adevarata scoala, in sensul adevarat al cuvantului, pe care altfel, teoretic, n-as fi avut cum s-o fac. Acolo am invatat ce Ă®nseamna perseverenta, onestitatea, lucrul in echipa, motivatia, visul asumat, nu doar cunostinte teoretice si practice de televiziune. La TVR1 am aparut live in emisiuni diferite. Acolo am fost solist vocal, am cantat in duete, in grup si am fost inclusiv prezentator al emisiunii. A fost o experienta deosebita, care nu poate fi exprimata prin cuvinte.
Am mai invatat foarte multe lucruri de la doamna Florentina Satmari, doamna Corina Chiriac, domnul Viorel Gavrila, Catrinel Sandu, in pregatirea emisiunii-concurs Freshmania de pe National TV. Apoi, am invatat multe de la domnul compozitor si regizor Dumitru Lupu, compozitorul Aurel Manolache, actrita Luciana Crudu, actorul Florin Pretorian, solistul vocal Alexandru Jula, poeta si textiera Carmen Aldea Vlad, regizorul Dumitru Cucu, doamna Ileana Sipoteanu. Am invatat foarte multe in cele 8 filme muzicale in care am jucat. De la profesorii mei de canto din TVR1: Marius Teicu, Titus Munteanu, Ovidiu Anton, apoi de la Viorela Filip, Adrian Daminescu, Crina Mardare, Silvia Dumitrescu, Cristina Chi?, Sandu Costel, Theodor Radulescu, Liliana Chirita, si altii… Am avut chiar sansa sa scriu multe scenete pentru televiziune si sa joc in emisiuni precum: Gradinita fermecata, Ghiozdanul cu surprize, Basmele copilariei la TVH, producator si realizator Carmen Fulger .

Cum percepe un tanar de 16 ani piata muzicala de astazi?

Am mai spus ceva despre asta mai devreme… ca o piata neasezata, nesigura, care nu stie ce sa promoveze, care uneori, pentru rating, promoveaza nonvaloarea, care creeza vedete de carton…Cred ca in strainatate e altceva! Deja au o piata asezata, stiu ce sa caute, ce sa promoveze, au experienta in asta si au si retete verificate…Cel putin, asa cred eu, acum! Cred in sansa!

Stim ca ai participat la numeroase festivaluri,si in Romania, si in strainatate, de unde te-ai intors cu multe premii. Care a fost din punctul tau de vedere cea mai importanta aparitie scenica de pana acum, cat de mult muncesti pentru un astfel de eveniment si care a fost cel mai greu lucru cu care te-ai confruntat in culise, dincolo de mirajul scenei?

Au fost foarte multe momente importante, mi-e foarte greu sa aleg. Nu stiu…Poate in Germania, la Nurenberg cand am luat Premiul II si Premiul pentru cea mai buna prezenta scenica, cand i-am cunoscut personal pe Victor Socaciu, Sofia Vicoveanca, Mihai Constantinescu. Sau, poate, momentul magic (zambeste), cand am obtinut Trofeul si Titlul MiniMister World in Polonia.Sau la filmarile din Grecia, unde am fost singurul copil solist de muzica usoara din Romania invitat, alaturi de artisti consacrati din Romania si Grecia. Sau, in Bulgaria, cand doi ani consecutiv am obtinut Premiul I si un Trofeu din partea Primariei orasului Ruse si am fost invitatul special de Craciun intr-un spectacol cu vedete mari al Centrului Cultural European. Nu stiu, mi-e foarte greu sa aleg…Un moment important a fost si acela in care am cantat la Ambasada Belgiei in fa?a cunoscutului artist Salvatore Adamo. Am interpretat mai multe piese, printre care chiar una din piesele lui, “Vous permettez monsieur”. A fost foarte emotionant! Sunt foarte multe momente pe care le consider importante. Printre ele as mai mentiona cel de la Opera Romana, in care am jucat in piesa Macbeth, sezonul 2011-2012, fiind singurul copil-solist, mentionat in distributia spectacolului. De altfel, foarte importante au fost si momentele in care am jucat in filme alaturi de nume mari ca: Jean Constantin, Ileana Sipoteanu, Gabriel Dorobantu, Alexandru Jula, Benone Sinulescu, sau filmarile din TVR alaturi de Marius ?eicu, Silvia Dumitrescu, Laurentiu Cazan, Daniel Iordachioaie, Aurelian Temisan, Anca Turcasiu, Paula Seling, Radu Gheorghe, Ioan Gyuri Pascu, Oana Sirbu sau filmarile al?turi de Viorela Filip la Teo Trandafir sau la TVH filmarile cu Ilie Micolov, Mihai Traistariu, Fuego, Catalin Crisan, Elena Merisoreanu . Intrebarea aceasta chiar ma pune pe ganduri…Sunt multe momente importante: emisiunea-concurs “Ploaia Stelutelor” de la TVR1,unde am fost finalist, emisiunea-concurs “Cu pile, fara pile” de la TVH, unde am obtinut Premiul I, emisiunea-concurs “Freshmania” de la Na?ional TV, unde am fost finalist, emisiunea-concurs “Numai cu acordul minorilor”- TVR1, emisiunea-concurs “Televiziunea Copiilor”-TVR1. De altfel, important a fost si momentul debutului: emisiunea MiniMiss si MiniMister Romania la TVH, unde am castigat titlul de MiniMister Romania, emisiunea “Copiii spun lucruri trasnite” a lui Virgil Iantu, emisiunea “Azi debutant, maine vedeta” la TVH. Importante sunt si aparitiile pe scena festivalurilor la care am participat, dar mentionez numai rezultatele recente: Marele Trofeu la Festivalul International “Ceata lui Pitigoi” Galati 2014, Marele Trofeu la Festivalul National “Axiopolis” Cernavoda 2014, Trofeu la Festivalul National “Primavara incepe cu tine” Buzau 2014, Trofeu la festivalul “Music, my love” Bucuresti 2015, Premiul I la Festivalul National de la Sulina 2014, Premiul I, Trofeul si Premiul Radio Iasi, Festivalul National”Floare de April'” Tecuci 2015, unde notarea a fost cu notele la vedere si unde am avut cel mai mare punctaj din concurs.
Deci, in acest moment, imi este foarte greu sa aleg!

Cat de mult muncesc? E, intr-adevar, multa munca in spate…

Cel mai greu lucru cu care m-am confruntat in spatele scenei, in culise, dincolo de mirajul scenei?
Da! Poate acele emotii pe care le simti mereu inainte de a lua contact cu publicul, pentru ca nu stii niciodata care va fi impactul: uneori publicul e foarte cald, spontan, te invaluie in iubire, asa cum am trait experiente in Bulgaria, in Polonia, Grecia, Germania, alteori mai retinut, asa cum se intampla in festivalurile din Romania, unde publicul majoritar e format din parintii copiilor din concurs. Bine, pentru mine personal, nu pot sa spun ca nu a fost bine… Din contra, de fiecare data am fost inconjurat de parintii copiilor din concurs, care m-au felicitat, m-au apreciat, m-au imbratisat.. Sunt momente magice…Nu se pot exprima in cuvinte…

Ce inseamna muzica pentru tine si care este cel mai important obiectiv propus?

Muzica pentru mine reprezinta un mod de viata. Chiar daca termenul e mult folosit, asa este! Eu traiesc muzica, respir muzica, cant mai tot timpul acasa, pe strada, la scoala. Important e sa simt piesa respectiva, sa rezoneze cu mine, s-o trec prin filtrul sensibilitatii mele, pentru ca apoi s-o redau oamenilor asa cum o simt eu. Ca obiectiv, as vrea sa am propria formatie sau sa cant intr-o formatie mare, cu nume mari din muzica, sa lansez piese noi, sa compun muzica…

Cum te descurci cu scoala? Ce cred colegii despre succesul tau?

Ma descurc foarte bine cu scoala, am terminat primul semestru din clasa a IX-a cu media generala 10 🙂 De obicei nu lipsesc de la scoala. Chiar atunci cand am un concurs sau o emisiune incerc sa ma intorc la timp sa nu lipsesc a doua zi de la scoala. Bine, pot fi si situatii speciale, in care chiar trebuie sa lipsesc cateva ore pentru un spectacol sau un concurs…Dar asta se intampla foarte rar…In acest caz, profesorii sunt intelegatori, iar eu fac tot posibilul sa fiu foarte bine pregatit.Imi admir foarte mult profesorii, de la care am foarte multe lucruri de invatat.Chiar pot sa spun ca discut orice cu dansii…
In rest, am de invatat mereu noi melodii, de exersat la pian, la chitara, de citit, lectii, si altele…
Despre colegi? E un mediu foarte o.k., suntem toti “muzicieni”, asa ca avem un limbaj comun, ne intelegem…

Pe langa muzica,literatura si pictura sunt alte doua mari pasiuni ale tale. Cum ti le-ai descoperit,ce te inspira?

Eu citesc foarte mult, din domenii diferite, de mic. Cand nu stiam sa citesc, ascultam casete cu povesti, la casetofon, de zeci de ori…Asa mi-am format limbajul de povestitor, asa am inceput sa visez, sa creez povesti…Pasiunile acestea le-am descoperit de mic.
Parin?ii mei erau foarte ocupati la acel moment si incercau sa-mi ofere ceva care sa-mi ocupe activ timpul. De aceea ascultam foarte atent casete cu povesti, casete pe care deja la un an, mi le schimbam singur(rade!). Nevoia te invata! Ascultam poate, de zeci de ori aceeasi caseta si nu ma plictiseam…Asta imi placea la nebunie! In acel timp, desenam, pictam, sau construiam castele din Lego. Am invatat foarte repede sa citesc, pot spune ca singur. Cand aveam cateva luni, ma jucam cu ni?te cuburi muzicale pe care erau imprimate litere in relief, erau jucariile mele preferate, alaturi de jocul de constructii. Apoi, dupa varsta de un an, ma jucam cu niste litere magnetice, pe care le lipeam pe frigider, formand cuvinte. Ii stresam mult pe ai mei cu intrebari!(rade mult!) Acelasi lucru il faceam si cand eram in masina cu ai mei, intrebandu-i despre toate literele vazute pe panouri publicitare, pe placutele de inmatriculare, etc. Am invatat foarte repede sa scriu si sa citesc, fara efort . Am calatorit foarte mult alaturi de parintii mei, am invatat mult, din experientele vietii. La trei ani imi scriam deja povestile cu litere de tipar. Si tot eu faceam si ilustratiile! Era foarte distractiv! (zambeste)Am publicat deja patru carti, trei volume de proza: “Cadoul de Craciun”, “Podul, jocul si credinta” si “Seminte si lacrimi printre ferestre deschise- Symbolide” si un volum de poezii: “Zambete concave”. Am inca multe alte manuscrise in sertar, care, poate, vor vedea lumina tiparului cand va fi momentul.
Ce ma inspira? Totul! Natura, ceea ce traiesc in viata mea, ceea ce vad in jurul meu, ce simt, citesc, filmele pe care le vad… Si, toate, vin din cautarile fiintei mele interioare: muzica mea, scrierile mele, desenele si culorile mele combinate si imprastiate pe o panza.

Dincolo de arta, cum se prezinta tanarul Doru Ciutacu?

-Sunt un adolescent de 16 ani, cu aceleasi cautari si framântari ca ale oricarui adolescent de varsta mea. Cum iti spuneam, imi place mult sa citesc, sa ascult muzica buna, sa vad filme documentare. Poate par diferit pentru un adolescent de varsta mea, avand preocupari prea serioase, dar deja m-am obisnuit cu asta! Intotdeauna mi s-a spus! Nu-mi place sa pierd timpul cu lucruri inutile sau cu jocuri pe calculator, cluburi, pentru ca, de fapt, mereu simt ca am alte lucruri de facut…Dar, asa sunt eu! Asa sunt autentic! Asta ma face fericit si Ă®mplinit! E un fel al meu de a fi!

Ce artist din Romania sau din strainatate il poti considera drept model?

Imi place Laurentiu Cazan, care ma si onoreaza cu prietenia lui, Mihai Traistariu, care-mi este de asemenea prieten, Marcel Pavel, Fuego imi place ca artist si ca om, Daniel Iordachioaie si altii..
Iar “de afara” Michael Buble, Tom Jones, Elvis, Andreea Bocelli, Robie Williams , etc.

Ce sfat ai putea da tinerilor care isi doresc si altceva pentru sufletul lor, in afara de cluburi sau alte asemenea moduri de petrecere a timpului liber?

– Sa asculte multa muzica buna, clasica, pop, dar de calitate, sa citeasca, sa-si cultive un ” hobby”, sa-si dezvolte abilitatile, sa traiasca frumos, sa se bucure de viata si sa fie recunoscatori …

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: