Interviuri

EXCLUSIV! Interviu cu dl Lucian Sabados – directorul Teatrului “Maria Filotti”- Braila: ” Rigoarea, tineretea si noutatea artistica sunt reperele cele mai importante ale acestei noi editii a Festivalului <>”

In aproximativ o luna, Braila va fi gazda si martora evenimentului anual artistic de exceptie, festivalul “Zile si Nopti de Teatru“. Noutatea acestei editii consta in faptul ca, pe langa piesele cu un puternic impact si bine ancorate in realitatea cotidiana, create si jucate de nume tinere sonore, brailenii se vor bucura de redeschiderea spatiului cultural care le ofera bucurie, momente de meditatie si ii aduce mai aproape unii de altii si de arta in realitatea sa, Teatrul “Maria Filotti“, una dintre cele mai prestigioase institutii teatrale la nivel national.

Despre toate aceste lucruri am stat de vorba intr-un nou interviu in exclusivitate, un interviu direct si elaborat, cu directorul Teatrului “Maria Filotti”, dl Lucian Sabados.

Buna ziua, stimate dle director, si bun venit pe la noi! Pentru inceput spuneti-ne, cum s-a resimtit la nivel de oras pauza pe care a luat-o teatrul brailean in ultima vreme?

Incepand cu noi, colectivul, care am fost cei mai afectati de oprirea functionarii teatrului, si continuand cu spectatorii, cu totii am fost foarte afectati, cand, din data de 27 noiembrie 2015, am fost pusi in situatia de a nu mai putea juca in sediul propriu. Nu ne-am demobilizat, la finalul lui ianuarie am avut premiera “Jacques si stapanul sau”, spectacol care are deja foarte multe participari la festivalurile nationale, dar cel mai rau ne-a parut de public, pentru ca desi noi am jucat mult prin tara, nu am jucat la noi acasa. Am primit foarte multe mesaje de la oameni de bine legate de revenirea noastra, care denota setea de cultura, de teatru, care ii onoreaza foarte mult pe braileni. Acum suntem in fata redeschiderii teatrului si ne dorim sa intampinam setea de cultura a brailenilor prin programarea, cel putin pana in iarna, a trei spectacole pe saptamana, si nu doua, asa cum eram obisnuiti.

Cat de bucurosi sunt brailenii si actorii braileni de revenirea teatrului?

Sigur ca sunt foarte bucurosi si nerabdatori de intalnirea cu publicul, pentru ca aceasta este adevarata menire a actorului. In prezent este o atmosfera de concentrare si ii las pe actori sa se relaxeze cat mai pot, pentru ca este un an foarte greu, in care noi trebuie sa recuperam timpul pierdut din intalnirile cu publicul.

Ce ne puteti spune despre noua premiera de la Teatrul Maria Filotti, “Suntrack”?

Este un cadou pe care ni l-a facut poate cel mai titrat regizor al momentului, Radu Afrim. Un cadou care a plecat dintr-o dorinta a lui interioara de a scrie acest spectacol si de a-l dedica unui oras de care s-a indragostit iremediabil. Documentarea a fost facuta de Radu Afrim impreuna cu una dintre cele mai bine cotate scenografe de la noi, Irina Moscu, ce a primit si un premiu pentru scenografie oferit de Uniunea Artistilor Plastici din Romania, desi piesa “Suntrack” nu a avut inca premiera propriu-zisa. Piesa vorbeste despre Braila actuala, cu bunele si relele sale, cu umbrele si luminile sale. Povestea in sine este inedita pentru ca este povestea lui Radu Afrim, deci este vorba despre o piesa aproape autobiografica. Personajele principale sunt un regizor, jucat de Alin Florea, si o scenografa, care este jucata de Narcisa Novac, langa care apar foarte multe personaje. Sase dintre ele sunt interpretate de tineri neprofesionisti, dar care sunt elevi la Liceul de Arta si la alte licee prestigioase din Braila, care canta, au text foarte mult si joaca foarte autentic. Deci este un spectacol dedicat Brãilei actuale, mai mult muzicii Brailei actuale, de aici si subtitlul – In cautarea sunetului pierdut al unui oras cu soare. Este un spectacol emotionant, pe alocuri poetic, pe alocuri mitologic, foarte bine ancorat in realitate, cu doi rapsozi populari exceptionali. Mai apar in spectacol cu partituri importante si Corina Bors, si Valentin Terente, care joaca rolul ce il defineste, cel al unui lipovean. Este un spectacol pe cat de surprinzator, pe atat de direct. Sunt foarte curios de reactia brailenilor dupa vizionarea acestui spectacol, dar sunt sigur ca este o carte de vizita minunata si semnata de un mare artist, cu care noi putem vorbi despre Braila de astazi in toate deplasarile prin tara. Si este si mai important faptul ca redeschidem teatrul brailean cu o piesa dedicata Brailei.

Vorbind despre festivalul de teatru din acest an, care au fost principalele criterii de selectie si cu cine va consultati in genere in acest lucru?

Sunt un selectioner vechi, cu experienta multor festivaluri si stiu ca in general este bine sa existe un singur selectioner, pentru ca acolo unde sunt mai multe gusturi si temperamente apar divergente. In acest an am calatorit prin tara in zona Bucuresti-Ploiesti, Brasov, Piatra-Neamt, unde m-am oprit la cateva spectacole care s-au aliniat in primul rand temei alese. Tema din acest an, “Teatrul – intre poveste si criza” este, poate, cea mai tulburatoare, incitanta si provocatoare tema, pentru ca despre criza si formele sale vorbim zilnic. Aceasta editie de festival are la baza cea mai riguroasa selectie, cea mai clara aliniere in spatele temei, toate piesele sunt din stagiunea trecuta si destul de noi, fapt ce mi se intampla pentru prima data, si a treia caracteristica, ce este extrem de importanta pentru mine, sunt bucuros ca majoritatea spectacolelor sunt regizate de regizori pana in 30 de ani. Este o generatie valoroasa ce se profileaza, cu voci importante, voci deja cristalizate ale artistului de maine. Iar cele mai multe texte sunt texte contemporane importante, scrise de autori importanti. În acest an vom prezenta numai spectacole de atitudine, fata de care ne raportam, ne creaza frumoase teme de meditatie, atat aspre, cat si profunde. Pentru ca teatrul, dincolo de divertisment, trebuie sa ne faca sa reflectam si sa fim mai buni. Dincolo de valoare, este o editie prin care invit spectatorii ca,alaturi de actorii de pe scena, unele dintre cele mai importante nume ale generatiei tinere si de mijloc, sa ne gandim la aspecte foarte importante ale contemporaneitatii.

Cat de puternic considerati ca este impactul pieselor selectate in acest an asupra publicului prin prisma temelor abordate?

Un impact foarte mare, pentru ca publicul brailean este un public cald, dar foarte exigent. Eu le propun o selectie de spectacole care sa ii puna sa gandeasca si asta vor face. Ne vom cunoaste mai mult noi artistii, pe dvs spectatorii.

Cum ati ales piesele de inchidere si de deschidere a festivalului?

Piesa de deschidere, Suntrack, este de la sine inteles ca a fost aleasa pentru imi doresc sa deschid festivalul cu un spectacol dedicat Brailei. Iar piesa de inchidere, “Jocul de-a vacanta”, este scrisa tot de un brailean, Mihai Sebastian, jucata de actorii de la Teatrul de Comedie, intr-un spatiu poetico-modern adaptat.

Considerati ca tema propusa, “Teatrul – intre poveste si criza” este resimtita la nivel national? Exista o criza in teatru, in general, in momentul de fata? Cum s-ar putea atenua efectele ei?

Cred ca in acest moment trecem printr-un comeback, o revenire a teatrului, la nivel national, si nu neaparat avem parte de o criza. Ma refer la numarul de spectatori, la raspunsul acestora, la faptul ca in multe institutii, unde teatrul nu era atat de bine centrat, lumea incepe sa mearga la teatru. Este un raspuns normal, intr-o lume anormala, la oferta extrem de precara a televiziunilor, la alte mijloace de divertisment. Ceea ce inseamna ca lumea incepe incet, incet, sa revina la teatru, la zonele artistice cu adevarat valoroase, iar cifrele vorbesc de la sine. A trecut vremea televiziunilor si a cinematografelor, teatrul este din nou extrem de viguros si depinde numai de noi, de directori si de colective, sa fructificam acest moment, pentru ca nimic nu poate fi substituit schimbului energetic direct dintre actori si spectatori.

In acest an festivalul de teatru propune si momente muzicale, si lansari de carte, si o noua sala de spectacole. Cum au fost luate aceste decizii?

Momentele muzicale au existat de mult in festival, dar la aceasta editie au cu totul o noua incarcatura data, in primul rand, de faptul ca in acest an castigam un nou spatiu artistic, si anume sala Avantgarde, situata in zona fostei Magenta din Braila. Este un spatiu alternativ, care ne incita si ne invita sa realizam propriile noastre productii, adecvate acestui spatiu. Vor fi spectacole de teatru gen one man show, one woman show, spectacole muzicale in maxim doi-trei muzicieni, expozitii de arta plastica si arta fotografica, lansari de carte si cd-uri. Noi ne dorim sa realizam un spatiu de intalnire aproape zilnica al brailenilor, acolo putand fi consultate, pe loc, carti, albume de scenografie, texte de teatru, va fi amplasata o mediateca, unde vor fi proiectate, cel putin o data pe saptamana, filme de arta sau spectacole de teatru, cu scurte comentarii. Totodata, voi incerca sa relansez un club de jazz, si, de ce nu, si de blues. Pentru ca dincolo de cele trei spectacole pe saptamana, ne dorim ca teatrul sa fie in fiecare zi a saptamanii un punct de reper cultural pentru braileni. Tinerii au nevoie de locuri de intalnire unde sa ia contact video sau audio cu cultura. Iar sala Avantgarde va fi nu doar un spatiu teatral, ci un spatiu cultural multivalent, ce va include si o cafenea.

Cum vedeti extinderea festivalului pe viitor in ceea ce priveste conceptul general artistic?

Evident ca inca ma “bantuie” festivalul international de teatru, insa va fac o marturisire. Cred ca brailenii prefera, totusi, spectacolul romanesc. Pentru ca spectacolele cu titrare au o mare problema. Rapesc foarte mult din puterea de concentrare a spectatorului si ii rapesc din bucuria interactionarii directe. Festivalul international nu reprezinta un obiectiv pentru mine, daca este sa se intample, se va intampla. Insa este foarte posibil ca in editia viitoare sa aducem trupe mici de teatru de gest, de imagine, teatru-dans, din strainatate, care sa permita valorificarea schimbului artistic.

Care sunt principalele dvs ambitii profesionale actuale in calitate de director de teatru, si de regizor?

In primul rand, voi intra foarte curand in al patrulea si ultimul an al mandatului meu de director al Teatrului “Maria Filotti” si imi doresc sa termin in tromba. Am avut ghinionul ca doi ani sa lucrez in conditii de santier, ceea ce este foarte greu de construit pentru un director care iubeste performanta si care a venit la o trupa performanta. Sunt foarte mandru de productiile noi montate pe parcursul mandatului meu. Imi doresc sa valorific la maxim timpul pierdut prin revenirea pe aceasta scena de care imi era foarte dor. In stagiunea viitoare vor veni nume foarte importante care vor monta la Braila. Dupa festival, prima productie din stagiunea viitoare va fi o adaptare dupa fabuloasa nuvela a lui Panait Istrati “Nerantula”, de asemenea un proiect brailean, realizat de un om de teatru adevarat, originar din Braila, Bogdan Budes. Deci terminam cu Braila si reincepem cu Braila, pentru ca proiectul meu de management este intitulat “Buletin de Dunare”. Va fi, sigur, si Victor-Ioan Frunza, va fi si Sanziana Stoican, si va fi, poate cel mai interesant regizor din tanara generatie, Bobby Pricop. Imi doresc sa bucur pana la capat brailenii si sa ii conving ca venirea mea aici nu a fost deloc intamplatoare. Iar energia, dedicarea si gandurile mele sunt numai la Braila.

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: