Stiri Teatru

Iubirea – “joaca”dintre aparenta si esenta, excelent pusa in scena Teatrului “Maria Filotti” prin piesa “Printul nefericit”

Sanziana Stoican si Valentin Varlan au creat la Braila, impreuna cu echipa de la Teatrul “Maria Filotti”Braila, o adevarata bijuterie teatrala, adaptarea textului lui Marivaux pentru “Printul nefericit”.
Daca ar fi sa descriu aceasta piesa, mi-ar fi imposibil, pentru ca e atat de plina de semnificatii, de lectii de viata si de arta a iubirii, incat cuvintele sunt de prisos. Desi este conceputa ca un basm, povestea poate face parte din viata noastra a tuturor, a celor care ne cautam fericirea, si care ne impartim in doua (sau mai multe) tabere: cei care nu au scrupule in a o obtine, cei care se incanta cu aparenta fericirii,dar care devin nesiguri pe parcurs, de indata ce apar alte “oferte” mai tentante in aparenta, cei care se incapataneaza sa lupte pana la capat pentru imposibil, chiar daca acel imposibil este incert in simtaminte, si cei care se lasa influentati de mediul exterior, aparent favorabil sau prietenos, si cad astfel in capcana renuntarii mult prea facile la ceea ce isi doresc, dandu-si seama mult prea tarziu de ceea ce au pierdut. Iar in centrul povestii este frumos reliefata, sub toate formele, vanitatea umana. Orgoliul – vadit sau ascuns.
Echipa care a luat parte la punerea in scena a acestei minuni creationale si creative este o echipa bine aleasa, dezinvolta, inchegata si care, desi durata piesei este de 3 ore, te face cu adevarat sa simti ca timpul nu are limite.
Emilian Oprea este, cu adevarat si pe merit, o figura emblematica a teatrului brailean, dand dovada ca, pentru el, chiar si un rol de esenta comico-tragica este ‘floare la ureche’. Bun comediant, bun personificator, cu trairi 100% asumate si exprimate total pe scena. Si da, face un Arlechin memorabil!
Narcisa Novac a evoluat extrem de mult si ma bucura foarte mult asta, pentru ca dintotdeauna am avut o simpatie pentru ea 🙂 Acum este mult mai asumata, cred ca s-a redescoperit pe sine atat ca femeie, cat si ca actrita, iar evolutia ei personala si artistica o transmite prin toti porii.
Mihaela Trofimov este o actrita de calibru greu, spun eu, de nivel national, iar duplicitatea cu care joaca fantastic de bine rolul prietenului fals, care este in cautarea propriilor intelesuri ale fericirii, este credibila, reala si asumata 100%. Exceptionala actrita!
Silviu Debu sau printul nefericit creaza un rol plastic, de esenta si de expresie, al omului indragostit luptand pentru imposibil cu toate armele. Este, cred, actorul-barbat sau barbatul-actor in cautarea propriei fericiri si care exprima 100% iubirea de arta si de oameni, in genere.
Frumoasa Corina Bors are un “rol manusa” pentru ca intotdeauna i se vor potrivi rolurile de “femme fatale”, indiferent de nivelul de exprimare artistica.
Valentin Cristian Terente si Adrian Stefan sunt piesele ce completeaza un puzzle de exceptie, ambii pozitionati perfect in propriile roluri care, desi la un moment dat par exagerate, este doar o aparenta, trairile lor artistice depasind aceasta exagerare bufonereasca pe alocuri.

Concluzia e simpla: cum, cat si cu ce arme suntem dispusi sa luptam pentru iubire? Suntem oare atat de egoisti incat sa ne gandim mai intai la noi si apoi la altii in cautarea propriei fericiri? Cat de reala mai este prietenia in ziua de azi, cand domnesc propriile interese?
Raspunsurile le veti afla venind la teatru si traindu-va propriile povesti!

Lasa un comentariu