Featured Post Teatru

EXCLUSIV! De vorba cu….Edith Alibec | Festivalul “Zile si Nopti de Teatru la Braila”

Diversitatea celei de-a Xi-a editii a prestigiosului festival brailean de teatru Festivalul “Zile si Nopti de Teatru la Braila” se manifesta si prin spectacolele single actor, de tipul one-man sau one-woman show. Vineri, 22 septembrie, cu incepere de la ora 18, la Sala Studio a Teatrului “Maria Filotti”, Edith Alibec prezinta o piesa fenomen, cu un mesaj puternic, “De ce fierbe copilul in mamaliga”.
Proiectul teatral cu tema integrarii “De ce fierbe copilul in mamaliga” arata ce inseamna sa te afli prins intre locul natal si o tara straina. Povestea Aglajei Veteranyi este filtrata prin insasi experienta actritei Edith Alibec, in cei trei ani petrecuti in Germania. Spectacolul pune in scena problematica identitatii si a sortii strainului intr-o epoca in care foarte multi sunt peste tot acasa si, totodata, niciunde cu adevarat.

Cum ati descrie in cateva cuvinte piesa propusa in acest an, in cadrul festivalului?

E un spectacol de suflet, pe care l-am inceput de la zero, in strainatate, si care pune intrebarea “Ce inseamna sa fii strain?”. Sau “Ce inseamna acasa?”. Si eu am locuit in Germania timp de 3 ani si mi-am pus multe intrebari asemanatoare: Ce trebuie sa fac ca sa apartin? Cum sunt perceputa? Sunt subevaluata? Sunt in continuare aceeasi? Si pentru ca in timp ce locuiam in Germania criza emigrantilor tocmai ce luase amploare, am inceput sa simt foarte tare nevoia de a vorbi despre ce inseamna lipsa unui “acasa”. Dupa 2 luni de cercetare si interviuri cu refugiati, am inscris un concept catre Departamentul Cultural al Orasului Munich, care a acceptat sa ofere finantarea proiectului.
Cartea Aglajei Veteranyi “De ce fierbe copilul in mamaliga”, pe care o cunosteam deja, a capatat cu totul alta greutate atunci cand locuiam si eu în strainatate ca eroina cartii. Am empatizat mai mult cu personajul si intrebari din carte precum “Vorbeste Dumnezeu limbi straine?” au inceput sa reverbereze foarte tare in mine.

De ce sa vina publicul spectator sa vizioneze aceasta piesa?

In primul rand pentru poveste si pentru cum e scrisa. E o poveste adevarata in esenta, despre romanii (artisti de circ in cazul asta) care cautau nu numai libertate in afara tarii in timpul comunismului, ci si un soi de glorie si faima, un American Dream al vremurilor acelea. Si ce este cel mai frumos, este ca e spusa din prisma unui copil. Aglaja Veteranyi avea 6 ani cand parintii ei au decis sa fuga din Romania si a crescut pe drumuri, in caravane de circ, fara sa stie ce inseamna “acasa”.
Pentru ca Aglaja Veteranyi are un mod de a scrie unde textul e “spirit pur, fara sa fie nimic prestabilit sau organizat” cum zice Nora Iuga.
Si in final, pentru ca eu si Dana, regizoarea, am incercat, pe cat am putut, as ajungem la spiritul asta al ei si sa il transmitem mai departe si altora cu acest spectacol. E o poveste si un destin care merita spuse.

Ce inseamna pentru dvs participarea la festivalul de teatru brailean din acest an?

Imi pare foarte bine ca domnul director Lucian Sabados, dupa ce a vazut spectacolul in Bucuresti, a decis sa il prezinte si la Braila. Este al doilea festival din Romania in care ne prezentam cu acest spectacol si ne bucuram ca il vad din ce in ce mai multi oameni.

Ce parere aveti despre teatrul brailean in genere?

Trebuie sa fiu sincera si sa zic ca nu am fost la teatru in Braila pana acum.

Care sunt principalele dvs obiective profesionale de viitor?

In viitorul apropiat o sa jucam spectacolul acesta pentru prima oara in engleza in Londra si New York, asa ca focusul este acolo. Mai departe, mai vedem 🙂

Lasa un comentariu