Featured Post Interviuri Teatru

EXCLUSIV | INTERVIU: NICHOLAS CATIANIS – “Teatrul pentru mine este evadare, libertate, seductie”

Dintotdeauna ne-a placut sa cunoastem, sa ne intalnim si sa provocam la discutii oameni frumosi, interesanti, cu povesti de transmis celor pentru care pot deveni un exemplu de viata sau de cariera.
Un astfel de om este Nicholas Catianis – protagonistul spectacolului “Nerantula“, regizat de Bogdan Budes si jucat cu mult elan si succes la Teatrul “Maria Filotti” din Braila – cu care ne-am intalnit astazi, intr-o frumoasa zi de duminica si cu care am stat la povesti de viata despre viata, teatru si despre cum este el pe si dincolo de scena.

Un interviu de citit cu mintea deschisa, realizat in colaborare cu Cristina Mecea – presedintele Festivalului National de Teatru pentru Tineri “Bujor Macrin”.

Cat ai vrea sa fie legat de teatru acest interviu?

Nu foarte mult. Doar daca este alegerea voastra. Poate fi legat de teatru in masura in care aveti voi nevoie.

Cunoscand faptul ca esti o prezenta remarcata in dramaticul brailean, datorita rolului din spectacolul “Nerantula”, si ca faci parte din valul nou de actori tineri, pentru inceput as dori sa te intreb direct. Dincolo de munca si de talentul expus, cine este de fapt Nicholas Catianis Jr.?

E foarte dubios sa raspunzi la intrebarea “cine esti” pentru ca nu stii niciodata cine esti. Azi esti intr-un fel, maine altfel. Esti intr-o continua schimbare. Am 25 ani, sunt actor, pe langa teatru am ca hobby-uri muzica si gatitul. Imi place sa ma plimb, ascult tot timpul muzica, de dimineata pana seara, ma uit la foarte multe seriale in ultimul timp si incerc sa ma dezvolt in mod continuu.

Fiind un actor freelancer, ce diferente simti ca exista intre categoria din care faci parte si cea a actorilor angajati?

Lasand la o parte un parcurs profesional pe care ti-l asigura, mai mult sau mai putin, o angajare, cred ca principalul dezavantaj este o continuitate financiara, iar principalul avantaj este aceasta libertate pe care ti-o asumi. Din pacate, insa, ca freelancer intervin tot timpul aspecte de ordin financiar, care nu au nicio legatura cu factorul artistic. Si cum pentru multi freelanceri principala sursa de castig este din drepturile de autor, este putin mai dificil. Avantajul de a fi angajat, pe langa salariu, consta in faptul ca faci parte dintr-o trupa, ajungi sa te dezvolti alaturi de oamenii respectivi, dar cred ca important si pentru un actor angajat este sa schimbe mediul cand are aceasta oportunitate. Nu sunt un fan in a ramane blocat intr-un teatru.

Ce diferente percepi intre generatia tanara de actori si actorii veterani?

Cred ca oamenii care spun ca nu mai exista generatia de aur si ca noi, tinerii, nu suntem la fel de buni, traiesc anacronic, nu s-au adaptat anului 2018 si considera ca tot ce a fost inainte nu va mai fi si acum. Insa acum sunt atatea oportunitati de promovare, cel putin in Bucuresti, unde sunt foarte multe evenimente. Inainte, pe timpul comunismului, actorii erau mult mai bine promovati si recunoscuti, existand un singur post tv si de radio, unde se difuza teatru radiofonic. Acum fiind mai multi, si mai multe programe, si avand de unde alege, nu te mai poti focusa asupra unui singur actor. Si mai este si problema cinematografelor si a filmelor romanesti, pentru ca multi se duc sa vada filme realizate la Hollywood. Si li se pare ca nimic nu poate fi comparat cu un Star Wars, ceea ce nu e deloc asa. Da, poate nu e bine ce facem tot timpul, dar important e sa fii una cu cine esti tu si cu produsele realizate in tara ta si sa sustinem mai mult actorii romani.

Ce e mai greu sa schimbi, spectacolele sau teatrele?

Nu vad o greutate in a juca acelasi spectacol de mai multe ori. Si nici sa joci in mai multe teatre din tara. Daca iti place ceea ce faci, iti faci cu pasiune meseria pana la capat.

Pentru ca ai spectacole in diferite spatii culturale, iti poti numi actualii colegi prieteni?

E foarte personala notiunea de prietenie. Daca reusesti sa fii prieten cu oamenii cu care joci in acea ora-ora si jumatate, cred ca pariul este castigat. Dupa aceea, ce se leaga intre oameni e o chestie subiectiva. Insa pornim de la ideea ca toti suntem prieteni.

Ce pretuiesti cel mai mult intr-o prietenie?

Am invatat ca in nicio relatie de prietenie sau relatie amoroasa nu exista o relatie bazata 100% pe altruism si intotdeauna exista un schimb permanent de lucruri si ai niste datorii morale fata de oamenii cu care esti in relatii. Cel mai mult pretuiesc sinceritatea, dar si ea e subiectiva. Importanta este sinceritatea personala, sa fii sincer cu tine insuti.

Crezi in intalnirile cu oamenii? Ce intalniri te-au “marcat” pana acum?

Cred ca fiecare intalnire te marcheaza, de unele iti dai seama mai tarziu, nu pe moment. E posibil daca intalnesti pe cineva sa crezi ca aia este intalnirea vietii tale. Dar s-ar putea sa nu fie asa si poti ramane dezamagit. Cred ca intalnirile importante sunt cele de care iti dai seama mai tarziu sau in timp, sau intr-un anumit moment iti amintesti ce ai vorbit cu persoana respectiva si atunci devine o intalnire importanta.

Care este primul actor care ti-a ramas in minte in aceasta viata?

Van Damme, cand eram mic, ca toti baietii. Si cand am crescut, si a inceput sa imi placa meseria asta, am inceput sa ii descopar pe toti. Am avut o perioada prin clasa a XI-a cu Al Pacino. Si din a XII-a pana acum, Joaquin Phoenix imi place foarte mult, la fel, Matthew McConaughey. In opinia mea cel mai bun actor din lume este Tom Hardy. Actori romani imi plac multi, in special cei tineri, raportat la oamenii cu care joc. Imi plac foarte multi actori de la Braila, cred ca ar trebui mult mai mult vazuti la nivel national, mai ales ca unii au niste fete de film extraordinare.

Cum isi pun amprenta rolurile pe care le ai asupra persoanei tale in afara scenei?

Total. Psihologic suntem atrasi de oameni care sunt opusul nostru. Si eu ca actor nu sunt atras de rolurile simple, sau sa joc, de exemplu, Romeo. As vrea mai mult sa joc Titus Andronicus, sau Richard al III-lea, roluri contre-emploi, din care poti afla mai multe despre tine ca actor. Iar personalitatea mea histrionica ma ajuta sa ma descopar prin lucruri la care nu ma gandesc ca ar putea sa mi se potriveasca. Puterea de a transmite publicului o realizezi mai mult prin roluri ce nu iti sunt emploi, insa fiecare rol isi pune amprenta asupra ta ca om. Nu cred, insa, in actorii care intra intr-un rol si raman acolo..

Ce ai vrea sa schimbi la tine?

Sunt intr-o continua schimbare.

Stim ca ai fost trainer la prima editie a Festivalului National de Teatru pentru Tineri “Bujor Macrin”. Povesteste-ne mai multe despre aceasta experienta

Mi-a placut foarte mult. Nu m-am dus acolo ca mentor neaparat, ci cu foarte putina experienta ca trainer si am incercat sa ma conectez pe moment la ce nevoi aveau copiii si la ce nevoi aveam eu. Pentru ca si pentru mine a fost un experiment. Dar am incercat sa le ofer o relationare sincera, pentru ca stiu ca in celelalte traininguri au fost predate lucruri mai tehnice. Insa a fost interesant sa vad si sa descopar participantii si latura lor umana.

Ne poti spune o intamplare petrecuta la intalnirile cu tinerii care ti-a ramas in minte?

Eram cu cei din trupa Gong din Roman si a fost un exercitiu pe care l-am facut. Ei erau prieteni de mici, dar in urma acelui exercitiu in care trebuiau sa stea fata in fata si sa isi spuna niste lucruri, au inceput sa planga, s-au luat in brate si cumva de atunci am simtit ca s-a schimbat ceva intre ei. Si a fost ceva foarte frumos, ceva ce i-a ajutat si i-a apropiat mai mult si asta m-a bucurat mult.

Cum se manifesta pericolul narcisismului in meseria de actor?

Este o conditie sine qua non a meseriei de actor. Nu faci meseria asta fara sa fii narcisist. Iti place sa fii vazut, sa fii apreciat. Insa in cazul unora se manifesta intr-un mod exagerat si unii uita de unde au plecat si uita sa fie oameni. Altii, pur si simplu, se descurca. Caracteristica principala a personalitatii histrionice este dorinta de a seduce publicul. Dar exista si un proverb sicilian care spune “totul cu moderatie, inclusiv moderatia”. Nimic in exces nu e bun.

Ai avut vreo experienta neplacuta cu publicul? S-a intamplat vreodata sa ai un spectacol nereusit din cauza publicului?

Nu pot da vina pe public. Sunt oameni care vin la teatru fiind foarte influentati de ceea ce vad la tv, din anumite programe, si cand vin la teatru si vad ceva mai serios fata de lucrurile cu care sunt ei obisnuiti, reactioneaza. Dar nu poti sa ii judeci. Pur si simplu asta e mediul in care traiesc, in care se simt bine. Si nu toata lumea este deschisa sa isi schimbe mediul. Este vorba de puterea de adaptabilitate.

Cat mai pe scurt, ce inseamna teatrul pentru tine?

Evadare, libertate si seductie.

Cum ar fi omul Nicholas Catianis Jr. daca nu ar exista teatrul in viata lui?

Cred ca as fi bucatar, dar, in afara de asta, daca nu as fi avut aceasta meserie, cred ca as fi avut o agitatie interioara foarte mare si as fi cautat tot timpul sa fac ceva sa ma linistesc. Prin teatru, insa, iti gasesti foarte multe raspunsuri. Teatrul m-a ajutat foarte mult sa ma ponderez.

Povesteste-ne despre experienta ta in film. Care a fost cel mai tare film romanesc pe care l-ai vazut pana acum?

Am facut foarte multe scurt-metraje, am avut ocazia sa merg la TIFF, la 10 Pentru Film. Am avut in Germania un serial, unde am avut un rol foarte frumos si am invatat replicile direct in limba germana. Pentru mine filmul este ca marea. Este ceva unde mi-as dori sa fiu mereu, ca si pe plaja, dar trebuie sa ai o rabdare mai mare si sa muncesti mai mult. Personal imi doresc sa fac mai mult film.
Cat despre cel mai tare film romanesc, mi-a placut foarte mult “Sierra Nevada” a lui Cristi Puiu.
.

Care este cea mai buna parte a ceea ce ai in minte sa faci?

Sa reusesc sa evoluez, atat profesional, cat si personal. Sa fiu deschis tot timpul si sa nu ajung in punctul in care sa simt ca ma blazez. Si sa nu uit de unde am pornit.

Daca ai avea o super-putere,ce ti-ai dori sa schimbi?

Sa fac oamenii sa zboare, sa fie mai linistiti uneori, sa mai pluteasca si ei din cand in cand. Si sa zbor si eu cu ei.

Lasa un mesaj pentru toti iubitorii de teatru si cititorii revistei noastre.

Mergeti la teatru, mergeti la film, mergeti la filme romanesti. Mergeti sa vedeti multi tineri. Mergeti si la teatrul din Braila si la teatrele din alte orase! Sprijiniti cum puteti cultura. Si bucurati-va de voi si de moment!.

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: