Featured Post Interviuri

EXCLUSIV! INTERVIU: STEFAN FLOROAICA – Craiul razboinic de la Exatlon: ” Stati mai putin pe Social Media si faceti mai mult sport”

Kanal D a reusit in acest an sa dea lovitura cu cel mai urmarit reality-show sportiv tv, Exatlon. Timp de cinci luni, sportivii Exatlon – fiecare din ei ajungand un campion prin depasirea permanenta de sine – s-au intrecut in competitii care mai de care mai dificile, au rezistat unui regim de viata sub presiune, pe o plaja pustie din Republica Dominicana, si a devenit, fiecare din ei, cea mai buna versiune competitiva a sa.
Printre cei care s-au facut remarcati prin personalitatea, caracterul, capacitatile sportive, dar si prin look-ul sau, este Stefan Floroaica, din echipa Razboinicilor ( pe care personal am sustinut-o pana la capat) supranumit “craiul” de la Exatlon, un om definit de bun simt, inteligenta si permanenta competitivitate cu sine insusi.
Stam de vorba astazi cu Stefan intr-un interviu inedit, in exclusivitate, relizat de revista noastra, Star Gossip Magazine.

Buna, Stefan si bun venit pe la noi, dupa un parcurs greu, dar glorios, la Exatlon! Pentru inceput spune-ne ce a insemnat pentru tine intreaga aceasta experienta?

“Exatlon” a insemnat experienta vietii mele. E experienta care m-a marcat cel mai mult pana acum si, in astea 5 luni, am invatat comprimat ceea ce as fi invatat in cativa ani. Si sunt invataturi si lectii care nu sunt neaparat teoretice, sunt niste trairi pe care le-am castigat, care vor ramane pentru totdeauna. Concursul asta chiar si-a pus amprenta pe mine foarte, foarte mult. Nu-mi dau seama clar cum vor evolua lucrurile de acum incolo pentru ca nu e genul ala de invatatura de care iti dai seama imediat, ca atunci cand inveti pentru un examen, de exemplu. Sunt niste trairi, intamplari asumate, care isi vor arata in timp efectele.

Simti ca Stefan cel de dinainte este diferit fata de Stefan cel de dupa Exatlon? Si in ce sens?

Nu cred ca sunt diferit, eu chiar cred ca sunt la fel cum eram atunci cand am plecat, pentru ca aveam acelasi spirit de aventura. Diferenta acum este ca am niste responsabilitati in plus, prin notorietatea asta pe care am castigat-o, sunt lucruri bune care mi se intampla. Asta e singura diferenta palbabila in acest moment. Simt ca mi s-au deschis noi usi si noi traiectorii pe care le pot urma, lucru la care nu ma gandisem pana acum. Cu siguranta m-am mai maturizat in anumite privinte, desi acum profit de ocazia ca am scapat de acolo si copilaresc un pic, dar clar m-am maturizat in multe feluri.

Stim ca de multe ori ai vorbit despre momentele dificile din aceasta competitie. Spune-ne, insa, care au fost printre cele mai amuzante momente din Dominicana si ce a ramas frumos dupa toata nebunia de acolo?

Am avut cateva momente amuzante, dar e ciudat sa spun ca momentele amuzante au fost traite cu Faimosii. Eu unul am ras foarte mult la povestile lui Giani si ale lui Cazacu, dar sunt intamplarile, experientele lor pana la urma, nu le pot lua. Eu acolo nu eram foarte fericit, fericirea mea era doar cand ma aflam pe traseu, in rest, nu am avut momente amuzante sau fericite. Fericirea mi-o culegeam din jocuri, din reusite, din natura, din ocean, din plante, din gandurile mele, dar intamplari haioase, amuzante. Cred ca cel mai mult am ras atunci cand a intrat liliacul peste Alex mi-a placut cum a reactionat. Toate momentele amuzante sunt legate de Alex. Mai e o seara in care eu cu Alex am stat de vorba pana la 5 dimineata cand noi trebuia sa dormim pentru ca a doua zi aveam de jucat jocul de protectie, care era foarte important. Si am stat pana dimineata, am ras, am povestit de chestiile noastre, de intamplari din viata noastra. In “Exatlon” am castigat un prieten, pe Alex. E o mare fericire pentru mine faptul ca el a fost in concurs.

Care a fost traseul preferat/traseul care ti-a creat cele mai multe greutati?

Traseul preferat este si cel care m-a “ingropat”, daca pot spune asa, este cel galben cu tiroliana. Este cel din cauza caruia am pierdut calificarea in finala, dar imi placea pur si simplu. Imi placea dinamica lui, imi placea locul, pentru ca era pe plaja, aveam oceanul langa si acolo am trait multe momente placute, cred ca si de asta este cel mai apreciat traseu. Traseele cele mai dificile erau cele care implicau topoganul si trambulina aia, care e tot un topogan inalt. Acestea doua mi-au creat cele mai multe probleme. Pe final incepusem sa ma prind
cum trebuie sa intru in apa si cum trebuie sa ies. M-am accidentat foarte mult la spate si am avut dureri. Daca nu stiai sa intri in apa, chiar riscai o accidentare, eu mi-am ranit spatele de multe ori, am avut rani multiple din cauza asta. Eu faceam traseul cu topoganul si ma afecta si in urmatoarele zile, cel putin o saptamana, la celelalte trasee. A fost chiar dificil.

A existat prietenie adevarata in cadrul competitiei?

Da, eu, Alex si cu Lupu. Asta am tot spus-o, eu inca tin legatura cu oamenii astia. Nu tinem legatura doar de aparente…

Care a fost cel mai de temut rival al tau?

Eu am fost cel mai de temut rival al meu! Nu consider ca cineva m-a invins, consider ca m-am invins singur. Este doar o chestie din interiorul tau, daca poti sau nu poti. Exact cum am spus si la inceput, singurul meu adversar eram eu si de multe ori m-am batut, de multe ori am castigat.

Daca ai da timpul inapoi, ti-ai urma din nou glasul inimii in a participa la aceasta competitie?

Daca as da timpul inapoi as face exact acelasi lucru pe care l-am facut pana acum. Nu au fost momente in care sa imi para rau de ceea ce am facut in acest concurs. Asa s-au derulat lucrurile, ala am fost, n-am regrete fata de emisiunea asta, nu imi pare rau de nimic. Eu sunt impacat cu ce am facut acolo si imi place ce am facut acolo. Chiar daca intotdeauna e loc de mai bine si sunt convins ca pot sa mai fac mult, eu sunt impacat. Nu ma mai pedepsesc cum o faceam odata. Nu mai gandesc asa mult in trecut. Inainte m-ar fi marcat negativ, foarte mult, semifinala aia. Acum cativa ani eram foarte critic cu mine.

Ce sfaturi ai da unui om care vrea sa participe in sezonul doi?

Inainte de competitie l-as sfatui sa lucreze intens la partea psihica, nu neaparat la fizic, fizicul vine pe parcurs. Nu trebuie sa fie neaparat un atlet desarvarsit, campion mondial, trebuie sa se miste intr-un anumit fel si sa aiba o inteligenta a motricitatii, sa stie sa isi coordoneze corpul. Nu trebuie sa fie foarte rapid, ci sa stie sa abordeze obstacolele. Dar nu obstacolele si nu traseele sunt dusmanul acolo, din nou spun… cele mai mari obstacol acolo sunt timpul, gandurile tale si tu insuti. Acolo sa lucreze cat de mult poate, sa caute niste exercitii psihologice, ceva sa il tina mereu treaz, sa il tina mereu activ si sa se pregateasca pentru ce e cel mai greu si cel mai greu e sa stai degeaba. Si sa fii indulgent cu ceilalti, cu restul echipei. Asta este cea mai grea incercare, trebuie sa te raportezi la cei din jur, sa ii accepti si ei sa te accepte pe tine. Cred ca partea aia din interior e cea mai importanta. Degeaba esti cel mai bun si faci ce trebuie la probele fizice, daca atunci cand ajungi la cotet sau in casa nu te simti bine langa omul de langa tine. Cel mai important e sa faca timpul ala sa conteze intr-un mod pozitiv. Si l-as sfatui pe omul acela sa nu caute sa se impuna neaparat, dar astea sunt pareri personale, depinde de fiecare. Si sa fie el sau ea 100%, nu castiga nimic mai mult daca incearca sa iasa in evidenta.

Ce ar trebui sa inteleaga tinerii dintr-o asemenea competitie, din postura de spectatori?

Ca sportul este bun, asta e cel mai important. Sportul este bun pentru sanatate, pentru starea ta interioara, iti da o stare de bine, iti da incredere, pur si simplu cand faci sport ai un tonus foarte bun. Si mersul e altfel si atitudinea e altfel, pana si ochii iti sclipesc, vibrezi de sanatate, de pozitivitate. Si daca esti un om care sta la birou, tu ai nevoie ca acel creier sa functioneze intr-un corp sanatos, intr-un corp activ. Trebuie, de asemenea, sa inteleaga partea asta de socializare, este important sa o inteleaga. A fost buna emisiunea asta pentru ca a avut parte de tipologii umane diferite. Tinerii de care spui isi pot selecta modelele cu care ei rezoneaza. Sau pot lua ca model de la fiecare concurent cate ceva si sa cladeasca un caracter superb. Cam asta cred eu ca ar trebui sa inteleaga. Eu asta am incercat sa fac acolo. La un moment dat m-am gandit “Eu nu mai concurez doar pentru mine, e o chestiune de responsabilitate”! Daca am aceasta sansa ca oamenii sa ma vada, de ce sa nu folosesc lucrul asta ca sa ii ajut? Pot lua de la fiecare ceva bun care sa ii ajute in viitor.

Cum arata viitorul pentru tine? Care este cea mai mare ambitie actuala a ta?

Nu stiu, viitorul pentru mine este incert. Nu am o traiectorie clara. Implicandu-ma atat de mult in Exatlon, am uitat de mine. Am uitat ce imi doresc, ce imi doream, traiam visul meu acolo, traiam ce imi doream. Mi-au placut multe dintre lucrurile care se intamplau acolo. Imi doresc sa termin facultatea. Imi doresc foarte mult ca tot ce am facut sa nu fie in zadar si sa folosesc ce am facut eu acolo intr-o directie buna. Cam asta e traiectorie. Foarte optimista. Ca ambitie personala doresc sa termin o cursa de “Iron Man”. E o chestie mai veche de a mea pe care mi-o doresc.

Cum ai primit propunerea lui Catalin Botezatu? Te tenteaza o cariera de model?

Surprins, pentru ca nu ma gandisem sa fac asta, nu ma gandisem cand ma intorceam de acolo sa iau calea modelingului. Il respect pentru ceea ce face in domeniul in care activeaza, am raspuns pozitiv si fara sa ma
gandesc foarte mult tocmai din prisma acestui respect pe care i-l port.

Cum arata femeia ce te-ar putea cuceri usor?

Trebuie sa fie o combinatie de simplitate cu duiosie. Conteaza mult ce si cum transmite.Sa fie sincera, duioasa, afectuoasa. Sa fie femeie. Sa isi respecte feminitatea. Nu imi doresc o femeie care sa fie barbat langa
mine. Imi doresc langa mine o femeie cu tot ce inseamna o femeie.

Cum este Stefan in timpul liber? Ce te face fericit?

N-am mai avut timp liber de cand m-am intors, iar inainte de Exatlon timpul meu liber era plin de alergari, de pregatiri pentru concursuri de anduranta, pentru maratoane. Imi placea foarte mult sa merg la cinema, sa imi petrec timpul cu prietenii, chestii din astea simple, nimic complicat. Si sa calatoresc. De fapt, timpul meu liber insemna
descoperirea noilor tari in care eram. Imi placea sa cunosc oameni, imi placea sa intru in cercuri noi de prieteni, in proiecte noi. Cam asta era timpul meu liber, il ocupam descoperind locuri, oameni, noi culturi. Sunt un aventurier, un om liber, fara granite.

Transmite un mesaj tuturor sustinatorilor tai!

Stati mai putin in casa, iesiti mai mult sa faceti sport ca sa fiti sanatosi ! Stati mai putin pe Social Media si mai mult pe afara!

Lasa un comentariu