Featured Post FESTIVALUL ZILE SI NOPTI DE TEATRU LA BRAILA Interviuri

EXCLUSIV! De vorba cu….Marcela Motoc | Festivalul “Zile si Nopti de Teatru la Braila”

Fata din curcubeu” este mai mult decat un spectacol sau o poveste. Este o lectie de viata, tulburatoare, comica pe alocuri, dar cu un umor negru si un sarcasm care ne expune realitatea exact asa cum este ea. Teatrul de Arta Bucuresti prezinta acest one-woman show luni, 17 septembrie, cu incepere de la ora 20.30 in Sala Bujor Macrin (Studio) a Teatrului “Maria Filotti” Braila.
Stam de vorba azi cu Marcela Motoc, protagonista acestui spectacol-manifest, in opinia noastra, despre teatru in genere si experienta artistica ce o va astepta la Braila.

De ce teatru?

Pentru ca viata te pune uneori fata in fata cu evidente. Pentru ca da, teatrul pentru mine este o evidenta. N-as putea spune cu precizie cand l-am descoperit sau cand a devenit asa. Am crescut intr-un oras fara teatru – nici acum nu are – orasul Fagaras. Vedeam teatru la Casa de Cultura, spectacolele ajungand acolo doar in turneu – ca si acum dealtfel. Nu stiu nici daca am descoperit teatrul la acea Casa de Cultura sau daca l-am descoperit in mine. Cred ca e un amalgam din cele doua; teatrul pe care il vedeam a fost parghia care m-a condus sa-l decopar in interior. Si de atunci face parte constienta din mine. Am incercat si fara teatru. Se poate. Doar ca eram jumatate de eu. Poate ca nu-s intreaga eu de una singura si imi caut intregirea prin personaje. Poate ca sunt atat de intreaga si de multa incat nu am cum sa ma caut in atata mine si ma regasesc prin perosnaje.
Teatru e rostul meu cel mai de pret si intregirea si cautarea mea.

Ce inseamna pentru dvs, personal si profesional, participarea in cadrul celei de-a XII-a editii a Festivalului de Teatru de la Braila si intalnirea cu spatiul Teatrului ‘Maria Filotti’ si cu publicul brailean?

Inseamna ca sunt. Inseamna ca spectacolul meu a fost remarcat. Inseamna inca o validare. Inseamna o mare bucurie sa fiu selectata alaturi de spectacole si de actori cu renume de un director pe care il admir si caruia ii multumesc, multumesc Domnule Sabados! Si mai inseamna o emotie foarte pesonala, am descoperit Teatrul ‘Maria Filotti’ cu ani in urma cand am insotit-o pe profesoara mea, Doamna Olga Tudorache, intr-un turneu. Inseamna, intr-un fel foarte personal si foarte intim, sa-i calc pe urme.

Pornind de la tema din acest an, ce defineste si cat de importanta considerati ca este comedia in spatiul realistico-cultural romanesc?

Ador comedia. Desi nu ma consider o actrita de comedie. Comedia este importanta acum si a fost mereu. Este poate una dintre cele mai subtile metode de impartasire a unor mesaje manifest, a unor dureri, a unor idealuri, de a-i arata omului ca hazul te scoate de multe ori din incurcatura, ca a te lua prea in serios iti ingusteaza perspectiva. Comedia e o supapa. O defulare. Si, Doamne, cata nevoie avem de ea!

De ce sa vina spectatorii sa vizioneze piesa participanta in cadrul festivalului din acest an?

Pentru ca piesa asta e ca un suflet pus pe o tava. Daca sufletul s-ar vedea ar arata ca spectacolul asta. E un suflet care umbla dezbracat prin lume si nu-i e frica sa le arate pe toate cate le simte si pe toate cate le-a trait si le-a durut si le-a cantat, si toate urmele de iubire se vad in el, si toate cicatricile – ca a invatat sa se vindece singur. E un suflet trait dar inca flamand. Si e bun, foarte, foarte bun.

Cel mai important obiectiv de atins in viitor?

Cat mai multi spectatori. Publicul e plasa in care ma arunc atunci cand joc. Daca n-ar fi eu tot m-as arunca, dar caderile repetate ori m-ar zdrobi, ori m-ar face sa-mi pierd curajul de a ma mai arunca. Am nevoie de ei ca sa fiu.

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: