Featured Post FESTIVALUL ZILE SI NOPTI DE TEATRU LA BRAILA Interviuri

EXCLUSIV! De vorba cu….Andrei Seusan | Festivalul “Zile si Nopti de Teatru la Braila”

Comedia a fost una din sursele cele mai realiste de istorisire despre viata romanilor din toate timpurile.
Pornind de la povestea populara “Danila Prepeleac”, scrisa de Ion Creanga, spectacolul “N-ai tu treaba“, prezentat de Teatrul Act Bucuresti pe scena Salii Bujor Macrin ( Studio) a Teatrului Maria Filotti Braila vineri, 21 septembrie, cu incepere de la ora 20.00, vorbeste despre oamenii care fascineaza prin schimbarea spectaculoasa a conditiei, pornind de jos si ajungand sus, spre incantarea multimilor care spera vesnic în biletul castigator.
Stam de vorba azi cu unul din “dracii” din piesa, dar un actor talentat, creativ si expresiv – Andrei Seusan, despre intreaga experienta din cadrul Festivalului Zile si Nopti de Teatru la Braila.

De ce teatru?

Ca sa scap de matematica, fizica si chimie 🙂
In clasa a 8 a am aflat ca la Dinu Lipatti exista o sectie de actorie unde pur si simplu nu existau materiile astea si am zis…acolo ma duc :))
In clasa a 10 a am fost luat din clasa de catre diriginta si prezentat unui agent de casting care selecta figuratie pentru filmul Amen de Costa Gavras. Eu fiind blond cu o fata mai apriga ? am fost luat ca tanar nazist. Trebuia sa bat la tobe intr un camion plin de alti tineri figuranti. Dupa acea zi de filmare, care a durat 18h si unde m am luptat pe sandvisuri si apa, am stat ud de noroi ptr ca trebuia sa fie totul cat mai realist 🙂 am zis…era mai bine cu matematica :)))
Dupa o perioada scurta, cam o luna, am fost la alt casting ptr un serial, In Familie se numea, si am luat rolul principal. M-am speriat maxim dar pana la urma am reusit cu ajutorul regizorilor si al colegilor actori sa trec peste frica si responsabilitatea unui asemenea rol si sa imi fac treaba bine. Am terminat liceul si am intrat la U.N.A.T.C. iar lucrurile au mers relativ de la sine. Am inceput sa descopar teatrul si m-am indragostit iremediabil. Prima mea profesoara din Lipatti, Petronela Lazar, mi a spus ca meseria asta este un mod de viata. Si asa este…este o meditatie la care poti ajunge cu fiecare personaj, cu analiza fiecarui rol prin care iti descoperi laturi pe care nu credeai ca le poti avea. De mic copil am fost foarte analitic cu mine si cu cei din jur, mi a placut sa descopar reactii noi atat la mine cat si la cei din jur. Cred ca cel mai mult la aceasta arta imi place ca te provoaca constant sa ti depasesti limitele si sa te completezi cu fiecare rol ca pe un puzzle. Am crezut ca odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experienta lucrurile devin mai usoare si emotiile se diminueaza, dar se pare ca nu este asa, o luam de la capat cu fiecare spectacol, rol, intalnire si stacheta se pune din ce in ce mai sus. Intrarea la Master a fost cel mai important pas al meu spre teatru, ptr ca eram la o varsta in care febra adolescentei trecuse, oarecum, si am putut digera si asimila anumite lucruri ptr care ai nevoie de rabdare si liniste. Nu cred ca profesia asta se poate face fara o viata de familie linistita si asezata, cel putin nu la nivelul maxim al fiecaruia. Ptr mine familia este cea mai importanta, nu am alergat dupa meseria asta ca un nebun renuntand la absolut tot din viata mea, cum am vazut in alte cazuri. Lucrurile s au completat reciproc si cred ca pe un fond bun, adevarat.

Ce inseamna pentru dvs, personal si profesional, participarea in cadrul celei de-a XII-a editii a Festivalului de Teatru de la Braila si intalnirea cu spatiul Teatrului ‘Maria Filotti’ si cu publicul brailean?

Este o bucurie. Am mai jucat la teatrul din Braila si am intalnit un public cald si avizat. In Braila mi se pare ca se nasc mari actori si iubitori de teatru. Cunosc o parte din trupa braileana si candva mi am dorit sa ma alatur lor, dar distanta dintre casa si Braila fost un impediment.
Intr-un viitor apropiat mi-as dori sa pot lucra la un proiect in acest teatru.

Pornind de la tema din acest an, ce defineste si cat de importanta considerati ca este comedia in spatiul realistico-cultural romanesc?

Fara comedie nu putem exista ca natie. Cred ca romanul are adanc inradacinat in adn comicul. Si cred ca stim foarte bine, sa face haz de necaz si consider comedia ca fiind apanajul omului intelingent. Eu cred ca si cele mai mari drame scrise trebuie jucate cu un iz comic ptr ca marile adevaruri se spun cu zambetul pe buze. Priviti la politicieni :)))

De ce sa vina spectatorii sa vizioneze piesa participanta in cadrul festivalului din acest an?

Dabija. Iures.

Cel mai important obiectiv de atins in viitor?

Fericirea fetitei mele.:)

Lasa un comentariu