Featured Post Interviuri Teatru

EXCLUSIV | INTERVIU LUCIAN IONESCU : “Ca actor, ma defineste bucuria de a ma juca si de a pune un zambet in inimile spectatorilor.”

Lucian Ionescu face parte din generatia noua si prolifica de actori de pe scena din Romania, care, cu fiecare aparitie, cu fiecare rol asumat si interpretat, are capacitatea de a evolua artistic.
Ne-a impresionat in musicalul We Will Rock You, productie in care a fost cea mai buna alegere a lui Razvan Mazilu pentru a da viata pieselor legendarei trupe Queen, dar si tinerilor de azi, ce nu se plafoneaza intr-o societate standard.
Este actor al Teatrului de Comedie, unde in cea mai recenta productie teatrala, “Nunta lui Krecinski”, regizata de Mihai Bendeac, interpreteaza un Nelkin ce nu lasa publicul fara cel putin un zambet pe buze sau un hohot de ras.

Astazi Lucian Ionescu ni se dezvaluie, intr-un nou interviu in exclusivitate, despre intregul sau parcurs profesional. Pentru ca ne plac oamenii care intr-adevar au lucruri de spus la un nivel high quality.

Buna, Lucian, si bun venit in cadrul revistei noastre online! Pentru inceput, spune-ne, ce te defineste ca actor pe scena teatrala din Romania?

Buna si bine v-am gasit! As zice ca bucuria de a ma juca si de a pune un zambet in inimile spectatorilor.

De unde pasiunea pentru actorie?

Pentru mine adevarata pasiune pentru actorie s-a nascut in facultate. Inainte de asta, nu am cochetat cu ea mai mult decat o face orice copil: ma jucam “de-a”, invatam tot felul de casete pe care le ascultau ai mei pe de rost, mai recitam pe la scoala poezii, dar nu era ceva serios. Abia cand am inceput s-o descopar, mi-am dat seama ca exista in mine un gol care in sfarsit incepea sa se umple.

Care a fost cea mai mare provocare din rolurile abordate pana acum??

Fiecare rol vine cu provocarile lui unice. E greu sa le compar intre ele, e ca si cum ai compara doua elemente total diferite. Pot spune ca partea vocala a spectacolului “We will rock you” a fost o adevarata provocare. La fel pot spune despre lucrul la personajul “Nelkin” din “Nunta lui Krecinski”. Ele sunt cele mai recente, imi sunt proaspete perioadele de lucru si de aceea le mentionez, dar toate mi-au cerut sa descopar ceva nou in mine.

Cum ti-ai descoperit atractia catre musical si care dintre rolurile interpretate pana acum iti e cel mai drag?

Nu a fost un moment anume in care am spus “Da. Imi place musical-ul!”. Am invatat sa cant cat de cat la chitara prin liceu, in facultate mai un cantec intr-o scena, mai un curs de dans clasic, mai un examen la colegii de la coregrafie, mai un casting la Opereta pentru “Romeo si Julieta”. Pofta vine mancand. La fel a venit si pasiunea pentru musical.

Ce este mai greu: sa faci musical sau sa joci teatru clasic?

Amandoua sunt la fel de grele, daca iti pui stacheta sus.

Cum a fost si este sa lucrezi alaturi de Razvan Mazilu si de Mihai Bendeac?

Este o bucurie sa lucrez cu artisti care nu fac teatru doar pentru o anumita remuneratie, care vin cu entuziasm la fiecare repetitie, care au curajul sa-ti ofere libertate in creatie, ghidandu-te catre viziunea lor si care vor sa faca din fiecare spectacol un eveniment. Amandoi fac parte din aceasta elita.

Crezi ca teatrul vinde minciuni frumoase sau creaza povesti si speranta?

Eu cred ca intr-o societate atat de poluata de internet si media, atat de usor de manipulat, atat de orientata catre exterior si superficial, teatrul iti aminteste de iubire, iertare, prietenie, bine si rau, curaj, demnitate …

Pe ce mizezi in constructia unui rol? Ratiune sau simtire?

Amandoua. Cateodata impreuna, cateodata pe rand. Ratiunea da sens, simtirea da viata.

Care au fost lucrurile esentiale pe care le-ai invatat de la personajele pe care le joci?

E greu de expus in cuvinte putine cu ce ramai dupa un personaj. E ca o calatorie pe o insula complet necunoscuta, de unde te intorci cu o experienta unica. Iti ia mai mult timp sa povestesti cu ce te-ai intors decat a durat calatoria. Pot spune ca un numitor comun ca am invatat cat de important este sa asculti. Atat pe tine, cat si pe cel din fata ta.

Cum simti ca ai evoluat de la inceputuri si pana in prezent?

La inceput eram un ou. Banuiesc ca acum sunt un boboc cam de 2-3 luni 🙂

Care au fost principalele elemente invatate in cadrul Galei Hop si cum ai reusit sa le aplici in practica?

Gala Hop a fost mai putin despre invatare si mai mult despre interactiune. Am cunoscut colegi absolventi de la facultati din tara si am stat de vorba cu diverse personalitati din lumea teatrului si a filmului. Cred ca un castig a fost intalnirea cu Miklos Bacs, un actor si un pedagog cu o pasiune imensa pentru ceea ce face, care a incercat sa organizeze putin haosul din capetele noastre proaspat absolvente de facultate.

Stim ca ai avut roluri si in cateva productii straine. Se simt diferentele de abordare si viziune artistica ale regizorilor straini fata de regizorii din Romania?

Nu am intalnit nicio diferenta intre un regizor strain si unul roman. Nu am lucrat cu prea multi, dar cei pe care i-am intalnit aveau aceleasi obiective, framantari si obstacole precum cei din tara. Cred ca diferenta dintre strainatate si Romania in lumea spectacolelor e nivelul industriei si atat. Suntem doar putin in urma, dar recuperam.

Ce a ramas in urma experientei Te cunosc de undeva? Ti-ar placea sa o repeti?

“Te cunosc de undeva” a fost ca un maraton de personaje. In teatru dureaza in medie 2 luni crearea unui rol, aici o saptamana. Pentru mine a fost un exercitiu de agilitate in asumarea unui personaj si de flexibilitate in voce. As repeta oricand genul asta de experienta.

Ce ai schimba la lumea artistica din care faci parte?

As strange tot orgoliul care exista in ea, l-as arde si as face un spectacol comemorativ. Cred ca ar plange lumea mult la acel spectacol.

Cum esti tu dincolo de scena? Ce te face fericit?

Imi plac extrem de mult dulciurile, jocurile pe calculator si berile cu prietenii.

Ce i-ai spune unui actor aflat la inceput de drum?

Sa se bucure de calatoria pe care a inceput-o, sa se plimbe si sa viziteze cat mai mult din lumea artistica. Sa nu se opreasca in primul birt.

Ce mesaj doresti sa transmiti publicului iubitor de teatru din Romania si cititorilor nostri?

Va invit sa radem, sa fim inteligenti si sa invatam impreuna din greselile personajelor de pe scena.

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.