Evenimente MUZICA

Cum a fost la Bon Jovi – This house is not for sale live @ Piata Constitutiei, Bucuresti 2019

Bon Jovi live in Bucharest – tati, asta inseamna productie! Scena imensa si foarte cochet aranjata, ecranele au fost un deliciu – ecranul central m-a dus cu gandul la un urias cinematograf, lumini not too high and not too low, sunetul foarte bun si deloc asurzitor pentru un concert rock. Elegant, rafinat, cu bun gust. Experienta.

Un mare plus pentru filmarea de pe ecrane (nu stiu daca au fost baietii nostri sau ai lor – poate ma lamureste cineva in comments), cu treceri subtile si efecte video de bun gust. Ah, si armoniile vocale! Backingul a sunat asa de bine pe Lay Your Hands On Me, ca sa dau doar un exemplu.
Phil X la chitara solo e ca bomboana de pe tort, parca am si uitat ca nu mai e Richie Sambora de ceva timp…
Energia a fost la ea acasa, Jon si trupa lui au umplut scena intr-un mod tare placut si all in all cred ca a fost o experienta placuta pentru fiecare spectator.

Mi-a parut rau ca n-am ascultat clasice (pentru mine, cel putin) ca Bed of Roses, Always sau Blaze of Glory (piesa pe care tata spre exemplu o considera cea mai buna a lor) si sper sa nu gresesc, am pierdut intro-ul (don’t stone me, please! You know I am always late!), dar m-am bucurat la maximum de Runaway, You Give Love a Bad Name sau Wanted Dead or Alive (ati ghicit, Slippery When Wet e unul dintre albumele mele preferate din muzica rock).

Si acum vine partea aia despre care vorbeste toata lumea: ce era totusi cu Jon? Vocea lui a sunat cu totul diferit de ce credeam eu ca voi auzi, cel putin, lucru care m-a frapat de la prima piesa. Foarte metalica, deloc pe ton, un vibrato care prevesteste oboseala cronica a corzilor vocale, o lipsa de “power”, ca sa ii zic asa, pe un om care altminteri e foarte viu si receptiv. Mi-a parut usor in contratimp fata de restul trupei (inclusiv fata de backing) si pare ca nu mai gaseste resursele vocale sa sustina piesele care l-au facut celebru. Sau poate a avut un “bad voice day” care s-a nimerit sa fie fix la Bucuresti?

Singurul minus pe care l-as trece la partea de organizare este la capitolul exit, e adevarat, desi stiu ca e tare greu sa scoti din perimetru cateva zeci de mii de oameni intr-un timp scurt, cred ca s-ar fi gasit ceva solutii un pic mai eficiente de eliberare a zonei.

All in all, Bon Jovi este totusi si ramane one of the greatest rock bands I lived to see, they’re still up in the top si ma bucur ca i-am putut adauga pe lista trupelor mari vazute in acest an. Ah, si the House in front of them, that House is not for sale! Or it should be? Is it? I-a cam placut lui Jon cadrul cu People’s House in spate… Nu vi s-a parut si voua?

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: