Featured Post Interviuri Teatru

EXCLUSIV: INTERVIU LUCIAN SABADOS – MANAGERUL TMF BRAILA SI SELECTIONERUL FESTIVALULUI “ZILE SI NOPTI DE TEATRU LA BRAILA”

La mijlocul lunii septembrie ( 13-22), Braila se va imbraca in straie teatrale de gala, o data cu cea de-a XIII-a editie a prestigiosului Festival Zile si Nopti de Teatru la Braila, organizata de Teatrul Maria Filotti. Ne asteapta o selectie “premier league”, ce are ca principala tema criza familiei in societatea actuala, o tema realista si care ne priveste pe noi toti, indiferent de varsta.
Stam de vorba azi, intr-un nou interviu in exclusivitate cu managerul TMF Braila si selectionerul Festivalului, distinsul domn Lucian Sabados, care, recent, s-a bucurat de un succes fulminant al legarii parteneriatului cultural dintre Braila si Shumen – Bulgaria, prin premiera piesei “Cafeaua dlui ministru”- regizat de domnia sa. Despre actual si viitor in teatrul brailean.

Buna ziua, stimate dle director! Recent ati devenit european, cu premiera noului dvs spectacol, “Cafeaua dlui ministru”, ce a avut loc in Shumen, Bulgaria, spectacol de care ne vom putea bucura si noi in cadrul festivalului “Zile si Nopti de Teatru la Braila”, editia 2019. Cum ati ajuns sa lucrati cu teatrul din Shumen si cum priviti acum, dupa premiera, aceasta experienta?

Exact acum un an, la Zilele Brailei, invitandu l pe directorul teatrului Vasil Drumev din Shumen, dl Dimitar Dimitrov care are dubla cetatenie, si bulgara si canadiana, si care este un reputat regizor de teatru din Bulgaria, ne-a venit ideea, fiind amandoi si director si regizor, sa concretizam acest parteneriat intre Braila si Shumen intr un mod cat se poate de profesional si artistic. Atunci am hotarat impreuna eu sa montez un spectacol, un text romanesc contemporan, in teatrul din Shumen, si domnia sa sa monteze in teatrul nostru, “Maria Filotti”, un text contemporan bulgar. Mi se pare cea mai concreta si inteligenta forma de parteneriat, daca tot vorbim de infratire intre orase. In timpul anului am cautat si am gasit un text, care mi se pare exceptional si din punctul de vedere al valorii intrinseci, dar care se adreseaza atat publicului roman, cat mai ales publicului bulgar, pentru ca productia va fi inclusa in repertoriul teatrului din Shumen.

Cum ati ales opera ce sta la baza acestui spectacol?

“Cafeaua domnului ministru” este un text pe care il iubesc si caruia i-am facut premiera in anul 2000, pe cand eram director si regizor la Teatrul din Ploiesti. Textul este scris de Horia Garbea, un mare nume al dramaturgiei romanesti si este un text care se adreseaza ambelor actualitati, atat actualitatii romanesti, cat si actualitatii bulgare. Ma refer la actualitatea politica si sociala. Sunt multe similitudini intre situatia din Bulgaria si Romania, si atunci mi s a parut textul cel mai potrivit. Si am avut dreptate in totalitate, pentru ca la premiera din 5 iunie a fost un raspuns frenetic al publicului din Shumen. Au recunoscut multe situatii de viata pe care le traiesc si ei. Asa ca abia astept ca acest spectacol sa fie vazut si de publicul pe care il iubesc cel mai mult, publicul Brailei. Daca vorbim de gesturi nu numai simbolice, gesturi concrete de prietenie, acesta este un gest concret. Spectacolul va fi prezentat in cadrul Festivalului Zile si Nopti de Teatru la Braila, joi, 19 septembrie, si va beneficia, evident, de subtitrare in limba romana. Va garantez un spectacol shocking. Vom recunoaste multe situatii din actualitatea politica si sociala romaneasca. Chiar daca textul este scris in 1998, nu s a schimbat nimic, ba chiar s-au acutizat anumite stari.

Cum a fost sa lucrati cu actorii din Bulgaria? Ce diferente ati resimtit in teatrul bulgar vs cel din Romania?

Trebuie sa precizez un lucru. Scoala romaneasca de teatru, indiferent cat ne autoflagelam, este in continuare intr un moment foarte interesant. Credeti-ma, stiu foarte bine ce spun. Pentru mine marile scoli de teatru din Europa raman scoala engleza, scoala poloneza, scoala rusa, scoala germane, care au urcat foarte tare, si scoala romaneasca. Sunt alte tari consacrate, cum ar fi Italia, Grecia, Franta care nu conteaza, din pacate pentru ei. Noi contam. In Bulgaria am mers cu o mare deschidere si o mare dorinta de a cunoaste lumea teatrala de acolo si am putut sa imi dau seama despre diferente, dar si despre similitudini. Diferentele sunt la modul nivelului de scoala. Sigur, scoala romaneasca este o scoala pe care ei o admira. Bulgarii vorbeau despre admiratia pe care o poarta vecinilor lor romani. Dar credeti-ma ca a fost un proiect special, in sensul ca am avut doar cinci actori in acest proiect. Din cei 5, 2 sunt niste actori exceptionali adusi special din Sofia pentru acest proiect. Iar ceilalti trei sunt niste varfuri ale teatrului Vasil Drumev din Shumen. Am lucrat extrem de bine pentru ca am avut si o foarte buna traducatoare, o romanca de-a noastra, care s-a stabilit de multi ani in Shumen. Ea a fost utila doar in prima faza a repetitiilor, cand stabileam conceptia regizorala si am stabilit personajele, situatiile, relatiile, am desfacut foarte bine textul cu ei. Dupa aceea am avut sansa ca trei din cinci actori vorbeau destul de bine engleza. Ne-am inteles perfect, la un moment dat nici nu mai aveam nevoie de prietena noastra, Lena, traducatoarea, pentru ca discutam direct in engleza, deci nu am avut niciun fel de impediment din acest punct de vedere. De asemenea, sectorul lor de productie prin implicarea directorului Dimitar Dimitrov a fost impecabila. Cand am ajuns cu prietenul si colegul meu scenograful Gheorghe Sorescu, cel care a realizat schitele de decor si costume, in prima zi, pe 3 iunie, decorurile erau gata in proportie de 75 la suta, ceea ce in Romania nu se intampla deloc si am fost foarte impresionat. Ei au acordat o importanta deosebita acestui proiect si eu am fost nu numai flatat, am fost obligat sa raspund cu aceeasi seriozitate si cu aceeasi precizie si dedicatie acestui proiect. Abia astept sa il vedeti pentru ca, va spun inca o data, dincolo de bariera lingvistica, care va fi surmontata de subtitrare, cei care ma cunosc si, poate, ma apreciaza, dintre spectatorii braileni, vor recunoaste foarte clar stilul meu de lucru. Spectacolul este o comedie, pe alocuri, bufa, o comedie neagra. Se intampla niste lucruri la limita credibilitatii. Asa e gandita piesa, ca o fabula moderna care in spate are o morala cat se poate de concreta.

De ce sa vada lumea acest spectacol in cadrul Festivalului “Zile si Nopti de Teatru la Braila”?

Piesa este foarte actuala si ne priveste pe toti. Atat timp cat factorul politic este atat de implicat in viata noastra incat ne schimba viata cum vor ei, ar trebui sa ne intereseze pe toti sa vedem genul asta de spectacol, in care eu desfac la un moment dat in fata publicului mecanismul politic si explic anumite arme ale lor de manipulare. Este un spectacol puternic.

Legat de noua editie a acestui important festival de teatru, ce v-a inspirat in alegerea temei si care considerati ca sunt valorile puternic afectate in familie in criza contemporana umana?

In societatea contemporana, criza familiei este, cred, una din cele mai grave. Alaturi de criza valorilor si criza de moralitate. Vorbim despre cat de putin face scoala. De acord, face destul de putin fata de cat facea scoala inainte. Dar de fapt scoala nu este, sa zic, primul segment. Primul segment din viata oricui este familia, si daca lipseste educatia, lipsesc cei 7 ani de acasa, e foarte greu ca scoala sa modifice cu 180 de grade valorile. Tema mi se pare extrem de incitanta si valabila, o tema care este pe buzele tuturor. Toti avem, mai mult sau mai putin, o familie. Tema si, mai ales, alegerea spectacolelor, este una de o responsabilitate, nu numai artistica, ci si morala, foarte importanta. Mi se pare una dintre cele mai puternice editii. Era normal sa se intample asa. Nu numai ca implinim noi 70 de ani de activitate ca institutie profesionista, 50 de ani de cand teatrul nostru se numeste Maria Filotti si 100 de ani de cand marele filantrop si marele primar al Brailei, Dumitru Ionescu, oferea urbei aceasta bijuterie arhitectonica. Selectia textelor si a spectacolelor aproape s -a legat de la sine pentru ca tema in sine este puternica, iar oferta este generoasa pe piata teatrala legata de tema “Criza familiei”. Daca am avut doua editii, editia 2007 si 2018, dedicate cumva comediei, era normal sa revenim la un format putin mai social, mai politic, si cu o incidenta a factorului estetic cu totul deosebita.

La ce sa se astepte publicul de la aceasta noua editie de festival?

Veti vedea cateva spectacole de o modernitate foarte importanta, substantiala. Pe mine ma intereseaza sa ofer acestui public minunat, publicul brailean, care este un public informat, care stie teatru, aceste fatete diferite legate de tema “Criza familiei”. Spectacole cu o incidenta extraordinara si care sunt acum foarte comentate pe piata teatrala, cum ar fi “Itinerarii. ?ntr o zi lumea se va schimba”. Este un proiect uluitor, regizat de Eugen Jebeleanu, legat atat de mult de Braila prin faptul ca a jucat rolul principal in “Omul perna”, acum traind o perioada foarte frumoasa, foarte interesanta, ca regizor de teatru si film. Spectacolul lui, care pune in cadru exact criza familiei de astazi, si care beneficiaza de o infrastructura tehnica, si, mai ales, actoriceasca deosebita, pentru ca sunt si patru actori din Franta, mi se pare cel mai bun exemplu de spectacol care este un fel de semnal de alarma spre ce ne indreptam.
De asemenea un spectacol uluitor pe care il recomand de pe acum, este “Delirium”, un spectacol minunat al lui Vlad Massaci, dupa “Fratii Karamazov”, de fapt un text contemporan englez. Spectacolul lui Vlad Massaci este unul exemplar in ceea ce priveste punerea in pagina a relatiilor dintre tata si copii, chiar daca vorbim de Dostoievski, de secolul XIX. Sunt multe spectacole esentiale.
“Tatal”, un spectacol uluitor de la la Arad, al Teatrului Ioan Slavici, realizat de bunul nostru prieten care ne-a facut un mare cadou, Radu Iacoban.
Specificul acestei editii este ca am gandit cum se cuvenea, pentru ca avem trei premiere exceptionale ale noastre, ale teatrului din Braila, la fel cum fac si alte festivaluri din tara si din lume, un fel de showcase, adica o trecere in revista a celor mai importante premiere ale teatrului nostru. Este o foarte buna ocazie sa invitam critici importanti ai tarii. In primele doua zile, 13 si 14 septembrie, oferim posibilitatea publicului brailean sa ne vada in trei spectacole total diferite, cu trei regizori minunati, Victor Ioan Frunza – “ Doi pe un balansoar”, Vlad Massaci – “ Conversatie dupa inmormantare” si minunea de “True west”, marea piesa a lui Sam Shepard, in regia lui Vlad Cristache. Trei regizori minunati si nu se poate o ocazie mai buna sa vorbim despre valoarea teatrului nostru.
Trecand de la showcase-ul nostru, spectacole de asemenea foarte importante sunt spectacolul Teatrului Unteatru din Bucuresti, cel mai important teatru independent, ce vine cu “Proof – Demonstratia”, spectacol pe care il avem si noi in repertoriu. Nu pot sa spun ca e mai bun sau mai rau decat al nostru, pur si simplu este total diferit si cu mari actori. Marian Ralea, Dana Rogoz, Ionut Visan – prietenul nostru si Florentina Tilea, o mare actrita.
De asemenea, spectacolul lui Eugen Gyemant, “50 de secunde” de la Teatrul National I.L.Caragiale din Bucuresti, un spectacol uluitor. Foarte scurt, dar care pune in pagina relatia mama si fiu. Fiul fiind anchetat, deci probleme ale zilelor noastre. Mi-am dorit sa avem acest dialog.
Alt spectacol uluitor, dar si foarte aspru, care pune in pagina exact familia, este spectacolul Teatrului Nottara, “Triburi. Codul bunelor bariere” un text care apartine unei foarte interesante scriitoare britanice, Nina Rain, in regia lui Vlad Cristache.
“Cand timpul sta pe loc”, de la Teatrul de Arta din Bucuresti, cu Andi Vasluianu, Mihaela Sirbu, Diana Roman, pe care o stim deja, in regia lui Bogdan Budes.
Iar in final avem doua bijuterii. “Legaturi primejdioase”, in regia lui Cristi Juncu, de la Teatrul Mic din Bucuresti. Un spectacolul uluitor. Cu un Florin Piersic Jr in forma maxima, Diana Cavaliotti, Ionut Visan.
Si incheiem cu una dintre bijuteriile coroanei. Teatrul Metropolis. Cu acest minunat “Un tramvai numit dorinta”. Emilia Popescu, Alex Jitea, Gavril Patru si minunata Mirela Oprisor- cele patru roluri principale. Este un superb spectacol realizat de Claudiu Goga.
Per total, mie mi se pare o editie de colectie, stiu ca e o sintagma tocita, dar credeti-ma ca este absolut de colectie editia asta.
Care mai are un specific. Pe langa faptul ca include o participare internationala, o formula de tranzit, un alt specific al editiei noastre este faptul ca revenim cumva la un format teoretic, prin cateva lansari exceptionale de carte si care au o mare rezonanta pentru Braila. Prima, chiar in prima zi, va fi o mare lansare de carte, cele trei volume “Magie.Abur.Vis”, dedicate Catalinei Buzoianu. Este o minunata colectie realizata de catre Florica Ichim. A doua zi, o carte dedicata lui Alexandru Tocilescu care a inceput teatrul la noi, la Braila. “Toca se povesteste” se numeste cartea. La lansare vor fi prezenti Florica Ichim ca editor si ca realizator, dar si Nicu Alifantis, surpriza. Si o alta lansare de carte, care sper sa adune cat mai multa lume, are loc duminica, 15 septembrie, in sala Avantgarde, volumul fiindu-i dedicat lui Eugen Doga, pe care cu totii il iubim pentru valsurile lui minunate.
De asemenea, continuam colaborarea, ca in ultimele trei-patru editii, cu faimosul cuplu Costel Patrascan- Daniel Iancu. In acest an Costel mi- dat un titlu foarte atragator, care e un vers din faimoasa piesa “La noi,la Braila”, “Femeia munceste barbatul plateste” . Vor fi si multe alte surprize, dar, in primul rand, selectia spectacolului este una de zile mari

Teatrul “Maria Filotti” a fost invitat in ultima perioada la mai multe festivaluri din tara, inclusiv la festivalul de teatru de la Timisoara. Ce inseamna pentru teatrul nostru, concret, aceste legaturi culturale?

Comunicarea nu a fost intrerupta. Poate nu a fost atat de intensa in ultimii ani. Cu toate ca am fost de regula invitati la festivaluri. Am fost intotdeauna la Festin pe Bulevard, festivalul organizat de Teatrul Nottara. Am fost intotdeauna la festCO, la Bucuresti, cel mai important festival de comedie. Am fost invitati si am impresionat extraordinar de mult la Oradea. Foarte mult la Sibiu.
Pentru mine sunt cateva realizari foarte importante pe palierul festivalurilor in acest an. Prima a fost faptul ca noi am participat la Sibiu, dupa cativa ani, o pauza cam lunga, si ne dam seama ce a insemnat prezenta la Sibiu. In luna noiembrie am fost invitati la un foarte important festival de teatru din China. Cu “Before Breakfast”.
A doua participare extraordinara si cu valoare de unicat este ca in editia din acest an de la FNT – Festivalul National de Teatru – suntem invitati cu doua spectacole (n.r “True west” si “Before breakfast”). Este o premiera pentru Teatrul din Braila, care a fost tot timpul prezent la festival, dar cu un singur spectacol. Iata ca anul asta avem doua spectacole. Si o alta prezenta extraordinara este cea de la Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara. Noi suntem invitati la cea mai prestigioasa categorie de acolo, “Spectacole invitate”, unde exista doar cinci spectacole, doua din strainatate si trei din Romania. Noi vom merge acolo cu “Cantareata cheala”.

Ce va urma dupa Festivalul de Teatru de la Braila atat in cariera dvs, cat si in palmaresul TMF?

Va fi o stagiune in care ne tragem putin sufletul. Am iesit cu trei premiere aproape deodata, de cea mai buna calitate si care sunt succese de public. Avem multe atuuri si atunci putin ne tragem sufletul. Vom avea aceasta colaborare cu colegul nostru din Shumen, directorul si regizorul Dimitar Dimitrov, care va monta un spectacol adresat adolescentilor. Este un text scris de Dimitar Dimitrov, text contemporan pe care el l-a montat in Canada, dar si in Bulgaria. Se numeste “Jocul” si este un spectacol exemplar ca tematica. Vorbim despre pericolul acapararii vietii noastre private de catre Internet, de catre jocurile pe calculator, care, la un moment dat, te pot duce la niste transferuri periculoase, adica sa judeci realitatea concretã dupa regulile realitatii virtuale. Sigur va fi un mare succes la tinerii peste 8-9 ani pana la 15 ani, dar cred ca si oamenii mari ar trebui sa vada spectacolul, pentru ca sufera de aceeasi boala a timpului Dupa care vom avea a saptea editie a Festivalului International Mihail Sebastian, ca de obicei, la inceputul lunii noiembrie, festival realizat impreuna cu Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania si cu Ministerul Culturii si Identitatii Nationale Bucuresti. Si vom ataca inca o premiera, posibil in ianuarie, in regia colegului si prietenului nostrum, Radu Nichifor regizor angajat al teatrului.
Dupa aceea stiu sigur ca inceputul anului viitor il va gasi pe Cristian Ban, unul dintre cei mai interesanti tineri regizori. El mi-a propus un proiect foarte frumos “Steaua fara nume” si ce poate fi mai potrivit decat Mihail Sebastian la Braila?! Dupa aceea vom mai vedea. Urmeaza surprize frumoase 🙂

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: