FESTIVALUL ZILE SI NOPTI DE TEATRU LA BRAILA Interviuri

De vorba cu…Camelia Pintilie si Dana Marineci | Festivalul Zile si Nopti de Teatru la Braila : “Nu mai exista rigiditatea lui “trebuie”, familia astazi poate sa insemne orice. Iubire sa fie.”

Teatrul Excelsior este, la ora actuala, unul dintre cele mai prestigioase si inovatoare teatre de nivel national. Pornind de la un repertoriu vast, la spectacolele pline de esenta si continuand la protagonistii de exceptie a fiecarei povesti spuse pe scena.
In acest an Excelsior este prezent si invitat la Braila in cadrul Festivalului Zile si Nopti de Teatru (marti, 17 septembrie, ora 18.00) cu o bijuterie de spectacol in regia binecunoscutei Sanziana Stoican, “Turandot”.
Dupa experiente teatrale si de viata prin teatru importante, azi le avem invitata la noi pe minunatele tinere actrite Camelia Pintilie si Dana Marineci.

De ce teatru?

Camelia Pintilie: Am fost la un liceu de mate-info, am umplut sute de caiete cu enorm de multa matematica. Si mi-a placut foarte tare. Dar faptul ca in paralel faceam partea din trupa de teatru a liceului a invins. Cumva eram obisnuita cu tot soiul de spectacolase mai mari si mai mici, facand de la varsta de 4 ani balet, dans sportiv, pian, canto si alte astfel de activitati de copil crescut frumos la bloc. Iar la 19 ani, am intrat la SNSPA si la UNATC, dar am ales evident actoria. Cel mai mult ma atragea ideea de a construi ceva cu alti oameni. Sa ne punem impreuna creativitatea pe masa. Nu cred ca la 19 ani suntem pregatiti sa facem alegerea asta. A fost multa intuitie si putina logica in decizia respectiva. Nu stiam in ce ma bag. Dar noroc ca nu am gresit. Inca imi place. SI-mi place tot mai mult.

Dana Marineci: Pe scurt, acum 11 ani, vara, noaptea, am visat ca eram actrita. A doua zi m-am interesat de admiterea la Facultatea de Teatru. Ma raportez la acel vis ca la un miracol, un fel de dezmortire a intuitiei.
Teatrul imi pune mereu in fata oglinda. Imi arata cine sunt, cine nu sunt, cum as putea sa fiu daca nu as fi asa cum sunt, cum sa fiu cum n-am fost niciodata. La un moment dat, dupa ce ma consuma bine tot zbuciumul acesta, ajung sa fiu. Si atat. Asa ca pentru mine, teatrul este o forma de meditatie. Si cea mai usoara cale de a ma intalni cu Dumnezeu.

Ce inseamna pentru dvs, personal si profesional, participarea in cadrul celei de-a XIII-a editii a Festivalului de Teatru de la Braila si intalnirea cu spatiul Teatrului ‘Maria Filotti’ si cu publicul brailean?

Dana Marineci: E o bucurie. Admir trupa, repertoriul si istoria teatrului, iar acesti parametri ofera si o imagine de ansamblu asupra calitatii publicului. Practic, de-abia astept.

Camelia Pintilie: Am mai participat o singura data la Festivalul de la Braila, anul trecut, cu spectacolul “Visul unei nopti de vara” al lui Vlad Cristache, produs de Teatrul Exclesior. Doamne, ce ne-a placut. In primul rand, Teatrul Maria Filotti este o bijuterie, iar publicul brailean e un vis. Se vede ca se intampla teatru bun acolo de multi ani. Exista un public educat in sensul asta. Ca actor, simti din scena ca vorbiti aceeasi limba. Pentru noi, a fost una dintre cele mai bune reprezentatii. Cu minute bune de aplauze, sala full si un vibe excelent. Ce sa iti mai doresti? Probabil am avut si avantajul sa il avem pe Emilian Oprea in distributie. Banuiesc ca are multi fani, jucand de atatia ani la teatrul “Maria Filotti”.

Pornind de la tema din acest an, cat de importanta considerati ca este conceptul basic de familie in societatea cotidiana si care sunt valorile ce o reprezinta actualmente?

Camelia Pintilie: Cred ca generatia asta a noastra e un pic bulversata. Noi am fost educati intr-un sistem in care familia era privita in cel mai traditional mod. Pentru genul ala de lume am fost crescuti de catre parintii nostri. O lume in care varianta corecta era una singura. Dar iata ca, evident, lucrurile nu mai sunt asa. Nu mai exista rigiditatea lui “trebuie”, familia astazi poate sa insemne orice. Iubire sa fie. Si cred ca din cauza acestei schimbari pe care nu am stiut cum sa o gestionam, exista si foarte multa singuratate.

Dana Marineci: Eu cred ca familia este esentiala. Chiar daca structura ei trece prin modificari, ceea ce ea reprezinta si presupune ramane neschimbat: asigurarea unui mediu sigur, sanatos si stabil emotional pentru dezvoltare individului. Totusi, aceasta dezvoltare nu tine numai de componenta familiala, ci si de cea culturala. In „ Femei care danseaza cu lupii”, cartea scrisa de Dr. Clarissa Pinkola Estes (o recomand din tot sufletul), exista acest concept de cultura vazuta ca „familie a familiilor”. Daca familia familiei este in suferinta, atunci toate familiile din interiorul acelei culturi vor avea de suferit. Dar daca „aceasta cultura vindeca, atunci si familiile invata sa se vindece: vor fi mai putin agresive, vor avea o atitudine reparatoare, vor rani mai putin, vor fi mult mai binevoitoare si mai iubitoare.”
„Familia familiei” din Romania abia mai respira. Ducem mare lipsa de educatie. Atat culturala cat si emotionala. Cat despre valori, da, in bula mea incep sa se schimbe lucrurile. Prietenii mei vorbesc cu copiii lor despre adevar si empatie si cooperare si bucurie. Dar noi suntem o bula, o enclava. Si chiar si noua ne e greu sa stergem 30 de ani de programari eronate. Dureaza. Necesita timp si dedicare.

De ce sa vina spectatorii sa vizioneze spectacolul “Turandot”?

Dana Marineci: Turandot-ul Sanzianei Stoican este un spectacol sensibil si rafinat. Este o parabola despre profunzimile umane si despre numeroasele straturi in care ne invelim pentru a face fata realitatii. E un spectacol miraculos pentru ca ofera ceva ce nu mai primim foarte des: speranta.

Camelia Pintilie: Pentru ca “Turandot” este o poveste chineza minunata.Pentru ca vorbeste despre schimbare. Despre frica de schimbare. Despre curaj. Despre iubire. Despre decizii nebunesti.

Cel mai important obiectiv de atins in viitor?

Camelia Pintilie: Sa iasa impecabil premiera musicalului “Familia Addams”, la care lucrez de cateva luni deja. Iubesc tot ce se intampla acolo. E regizat si coregrafiat de Razvan Mazilu si e un proiect care ne forteaza in cel mai productiv mod mintea, muschii, ligamentele si corzile vocale. Se va intampla in septembrie, la Teatrul Excelsior Bucuresti.

Dana Marineci: Sa traiesc mai putin in mintea mea si mai mult in prezent.

Lasa un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: