Anghel Damian face parte din liga de actori tineri, cu o evolutie fulminanta in cariera si limite mereu in tendinta de autodepasire.
Creativ, ambitios, autodidact, volubil ca expresie artistica, matur ca abordare.
De la o cariera de succes la Teatrul National Bucuresti, Teatrul de Comedie, Teatrul Metropolis, la renumele din industria cinematografica (#Selfie, Perfect sanatos, Ana mon amour, Maria Regina Romaniei – sunt doar cateva exemple), si seriale tv precum “Ingeri pierduti” si recentul succes de box -office “Vlad” si, in prezent, la o cariera incipienta, dar promitatoare, de scenarist- el scriind mare parte din noul sezon din “Vlad”, Anghel Damian este un artist complex si complet.

Il descoperim azi intr-un nou interviu in exclusivitate realizat de Star Gossip Magazine.

Buna, Anghel, si bun venit in cadrul revistei noastre, Star Gossip Magazine! Stim ca in prezent a avut loc premiera unei super productii la Teatrul de Comedie, “Afara, departe, pe camp”. Ce ne poti spune despre acest spectacol, rolul tau si de ce sa vina lumea sa il vizioneze?

Spectacolul “Afara, departe, pe camp” (Teatrul de Comedie) in regia lui Alexandru Dabija, dupa un text de Catalin Stefanescu este, cu adevarat, un spectacol unic in peisajul teatral romanesc. Este un spectacol de avangarda, dadaist, profund intelectual, un spectacol unde noi, actorii, functionam ca un intreg, ne implinim ca trupa. Un spectacol care indeamna privitorul la libertate de gandire, la renuntarea la logica si la (re)descoperirea jocului ca forma de expresie. A se viziona 🙂

De la rolul din “Vlad” esti intr-o continua ascensiune. Ce inseamna cu adevarat acest serial pentru tine? Ce ai invatat din personajul tau si din interactiunea cu Jesus del Cerro?

In primul rand, in ultimii doi ani, serialul Vlad a fost, fara nicio exagerare, cea mai densa parte din existenta mea. Scriu si joc, sunt parte din aceasta familie si asta a insemnat mult mai mult decat o simpla reusita profesionala. Este o experienta care iti schimba viata, iti redeseneaza trasee profesionale si iti ofera o liniste de care ai nevoie in profesie. Jesus del Cerro are o contributie covarsitoare in cele descrise mai sus si, pe langa un profesionist desarvasit de la care am invatat zilnic cate ceva, am castigat un prieten. Si asta e mai valoros ca orice altceva in lumea de azi.

Ti-ai dorit vreodata, pe parcursul filmarilor, ca Vlad sa actioneze altfel decat a facut-o? Daca da, cum?

Chiar nu. Scriind pentru Vlad, am ajuns sa il inteleg organic, asa ca fiecare decizie/actiune a lui mi se pare fireasca. Si cred ca, pana la final, aceste decizii se vor dovedi cele bune. Lasam publicul sa decida…

Tot “Vlad” te-a “ajutat” sa iti descoperi talentul de scenarist. Cat de provocatoare a fost trecerea de la actor la scenarist si care ar fi punctul culminant al scrierii tale de pana acum, daca ne poti deconspira parte din ea?

Serialul “Vlad” mi-a oferit un cadru extraordinar pentru a-mi dezvolta abilitatile scriitoricesti. Scriu pentru Vlad, sunt headwriter din sezonul al 2-lea si asta mi-a oferit o perspectiva extraordinara pentru intreg procesul facerii unui serial de televiziune. Suntem intr-adevar o echipa si, impreuna cu Jesus si ceilalti regizori, echipa de productie (Delia Mihai, Alex Cseh, Cristian Buje), echipa de scenografie (Luminita Mustata), colegii actori si toate departamentele esentiale unei productii de acest nivel, actionam ca un corp asamblu avand un singur scop comun: sa spunem o poveste care sa fie iubita de publicul telespectator. Dupa reactiile primite, pare ca ne-a reusit. In traseul meu regizoral am inceput sa regizez cateva scurt-metraje inainte de VLAD si de scris, am scris cateva scurte si un lungmetraj inca de prin anul 2015. Erau drumuri pe care le tatonasem deja si pe care oricum vreau sa ma duc in continuare. Prin “Vlad” am invatat lucruri dintr-o alta perspectiva. Cat despre puncte culminante, mi-e greu sa vorbesc acum despre ele, timpul este cel mai bun judecator in acest sens.

Din ce in ce mai des, actorii de teatru din Romania migreaza spre seriale de televiziune. Crezi ca o astfel de productie contribuie mai rapid la succesul pe plan profesional si financiar?

Migratia de care vorbesti vine pe un fond in care cele doua lumi, cea a teatrului si cea a televiziunii, au inteles ca au nevoie una de cealalta. O complementaritate care trebuie cautata. Actorii din teatru vin cu rigoare, disciplina si profesionalizare, calitati care sunt esentiale in productia de serial si primesc din televiziune o vizibilitate si o siguranta materiala foarte greu de gasit in teatru. Un win-win situation, dupa cum ar spune americanii. Si daca e sa ne uitam in vest, in Londra sau New-York acest mix este de cele mai multe ori baza succesului pentru ambele lumi “verisoare”.

In Romania, in prezent, sunt din ce in ce mai multi actori tineri ce ies de pe bancile facultatii. Ce crezi ca diferentiaza un actor realmente bun vis-à-vis de cererea si oferta actuala?

Din pacate, oferta pentru actorii tineri de azi, raportata la numarul urias de absolventi de teatru, este din ce in ce mai mica. Cred ca rabdarea si “puterea de a indura” sunt cele doua calitati care te fac sa supravietuiesti in profesie. Credinta in sansa ta si gandul irational ca lucrul pe care ti-e dat sa-l faci, se va implini mai devreme sau mai tarziu. Am vazut colegi mai talentati decat mine, care au renuntat pe parcurs, nu au crezut suficient in sansa lor sau nu au avut suficienta rabdare. Si asta e, intr-adevar, o pierdere…

Ca fiu de cineasti, ce lectii despre lumea in care activezi ti-au fost cel mai mult inradacinate din familie?

Doua lectii esentiale:
1.este o meserie de cursa lunga
2. talentul fara munca zilnica poate fi degeaba.

Care a fost rolul ce poti spune ca te-a implinit cel mai mult pana acum? Au fost roluri pe care ti-ai fi dorit sa le construiesti altfel, privind acum retrospectiv?

Toate rolurile, chiar si cele ratate, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum, asa ca ar fi nedrept din partea mea sa aleg unul, sau mai multe, in detrimentul celorlalte. Dar, da, au fost roluri pe care le-as face altfel acum si nu putine, insa de aici vine si farmecul profesiei , din efemeritate…

Care consideri tu ca sunt aspectele ce atrag lumea spre teatrul romanesc, intr-un numar din ce in ce mai mare?

Cred ca atractia lumii spre teatru a existat dintotdeauna si, pe masura ce lumea devine mai tehnologizata si, implicit, artificiala, teatrul ramane o insula unde poti spera ca intalnesti ceva viu. Cel mai bine, tot Shakespeare a zis-o :
“All the world’s a stage, And all the men and women merely players”.

Ce iti doresti cel mai mult pentru 2020 pentru universul actoricesc din Romania?

Productii de calitate, armonie in breasla si public cat mai divers. Aparent putin, dar, in fapt, un ideal greu de atins.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.