Iubesc Teatrul Maria Filotti din Braila, unde treptele de marmura te duc spre cea mai profunda forma de arta, teatrul. Locul cel mai important din oras, in acceptiunea mea. Unde poti sa visezi, sa te relaxezi, sa inveti.

La stagiune noua, se pregatesc surprize frumoase pentru public. Opere importante montate cu creativitate, ingeniozitate si echipe minunate de regizori si actori.

Teatrul condus cu maiestrie de directorul-regizor, cum imi place sa îi spun, si cum il defineste, Lucian Sabados. Care in prezent inregistreaza un succes important cu noua sa premiera de la Teatrul “Nottara“, “Magnificul” – un spectacol despre societatea din Romania, exact asa cum este ea.

Cu care am stat de vorba pe indelete, ca intre prieteni. Roadele discutiei sunt culese acum, intr-un nou interviu dedicat teatrului si artistilor romani de calitate. Vivat theatris!

Bine v-am regasit pe la noi, stimate dle director-regizor, Lucian Sabados! Am vizionat recent noul dvs spectacol, “Magnificul” de la Nottara si credem ca este un must seen pentru orice roman, in primul rand, dar si cea mai buna productie a dvs de pana acum. Ce v-a determinat sa alegeti o piesa cu miza atat de puternica, despre universul si contextul cotidian in care cu totii traim?

Cred ca acest text m-a ales pe mine, cumva, in sensul ca am lucrat pe el, impreuna cu bunul meu prieten, Mihai Ispirescu, autorul textului, mai mult de 6 luni. Este un text la care am venit cu unele solutii, propriile rezolvari, si un proiect foarte aproape de mine la care m-am gandit, am visat , si, impreuna cu Mihai, am finalizat materialul cu o luna jumatate inainte de a intra in repetitii. Am ajuns la aceste mesaje pentru ca se pare ca ma urmaresc foarte mult, in ultimul timp, aceste teme care sunt foarte grave si care ne afecteaza pe fiecare dintre noi mai mult sau mai putin direct. Ma refer la interferentele lumii politice, relatiile dintre oamenii politici si noi, simplii cetateni, sistemele politice care ne transforma in complici la fiecare 4 ani. Ma fascineaza si, vazand deschiderea publicului catre teme de aceasta natura, catre povesti de aceasta factura, catre mesaje atat de incisive, cum sunt cele din spectacolele politice, consider ca acesta este rostul artei. De a deveni o tribuna de dialog intre concetateni asupra unor teme care ne framanta pe toti.

Cum ati ales echipa de actori? Pe ce atuuri ati mizat la casting?

Ii cunosteam pe o parte dintre ei. In trecut am si lucrat cu Alexandru Jitea, pentru proiectul “Praf de stele” de la Teatrul Nottara. Este un teatru pe care il cunosc foarte bine, in care am lucrat, si care are actori de unde ai efectiv de unde alege, asa ca stiam exact ce poate fiecare. Lucrand pe acest text foarte aplicat impreuna cu Ispirescu, stiam exact ce vreau de la fiecare actor din distributie in parte. Nu a fost un casting propriu-zis, ci, pur si simplu, am propus o lista de distributie doamnei Marinela Tepus, directorul Teatrului Nottara. Au fost cateva mici modificari fata de distributia initiala insa ma bucur ca, in final, am castigat un mare actor prin acest spectacol, pe Mihai Marinescu, “Magnificul” din rolul principal.

Cu ce lectie predata sau invatata ar trebui sa plece spectatorul dupa vizionarea acestui spectacol?

Ca exista intotdeauna o speranta. Finalul meu are doua laturi, una cinica si realista. Dupa razboiul dintre mai multe factiuni, care se lupta pentru bani si pentru functii, oamenii politici isi dau mana. Lucru care te lasa cu gheata pe spate, dar si reaminteste faptul ca oamenii politici, cand vine vorba de scheme politice, isi dau mana. Dar si o latura mai luminoasa. Prin cadrul cu actorii care joaca o sarba inghetata la final, pentru ca ei raman in stop-cadru, trec acele zabrele. Adica noi tot speram ca justitia divina ne va iubi si pe noi si vom controla, vom stopa cat de cat, aceasta fauna politica. Si ca momentul de resetare va veni. Probabil se va intampla cu generatia tanara, insa, personal, raman oarecum rezervat.

Privind acum direct, fata in fata, acest spectacol, in opinia dvs, ce ati schimba la societatea de azi?

Propunerile mele vin tocmai din lectura regizorala. In primul rand, avem puterea sa ridicam aceste probleme, sa radem de personajele politice, sa-i punem in adevarata lumina dura a cinismului si lipsei lor de scrupule. Si sa avem fata in fata noi, realizatorii, si dvs, spectatorii, sentimentul ca, cel putin, am inceput sa cunoastem schemele lor de fraudare. Acest tip de educatie artistica, dar si de educatie civica, pe care o face teatrul prin “armele” lui pot sa trezeasca sentimentul ca, la un moment dat, trebuie sa stopam genul de ascensiune al acestor oameni. Este tot ceea ce putem face. Sa avem acest sentiment de constiinta, de putere, de curaj. Intalnirile dintre actori si public, prin genul de spectacole “aspre”, cum este “Magnificul”, sunt intalniri ce pot schimba ceva. Pot da putin mai mult curaj cetateanului-spectator ca aceste lucruri pe care noi le discutam de obicei intre prieteni, sau in familie, pot fi discutate si public.

In acelasi timp, ce face poporul roman sa fie unul magnific?

Paradoxul nostru este ca e greu sa fii magnific intr-o tara de magnifici. Cred ca de multe ori avem un anume defetism, o anume resemnare. Am trecut prin multe intamplari nefericite, am simtit ca nu putem face nimic si de multe ori ne ia un val de fatalism. Insa, noi, romanii, am supravietuit prin acest haz de necaz. Avem o putere extraordinara de regenerare. Si speranta este in gena noastra. Avem un optimism socio-politic din disperare, dar cred ca poporul asta are sanse de supravietuire in fata tuturor incercarilor.

Veti continua colaborarea cu Teatrul Nottara?

Am o relatie foarte buna cu Marinela Tepus, un minunat director de teatru, venim amandoi din aceeasi generatie de teatrologi. O felicit, in primul rand, ca a avut curajul sa il invite pe Mihai Ispirescu, cu acest text, in cadrul Teatrului “Nottara”. Ce va pot spune este ca mai am un proiect in banduliera, care este destinat in special actorilor Teatrului Nottara. Insa acest lucru se va intampla peste cel putin doi ani. Pentru ca actorii trebuie sa lucreze cu cat mai multi regizori, cu cat mai multe stiluri de regie, pentru ca astfel capata o cat mai mare experienta.

Multi regizori au definit, in timp, regia, drept joc, adevar si joaca. Se aplica aceste trei elemente, in genere, si in viziunea dvs regizorala

Sigur ca este un joc, dintr-o anumita perspectiva. Insa pana la un anumit punct. Pentru ca este o meserie extrem de precisa, o meserie in care cultura noastra trebuie sa capete o infatisare concreta in fata spectatorului, transformand o opera literara intr-un spectacol. Regia este un joc in masura in care noi plecam de la un text prestabilit si ajungem la o baza figurativa, concreta, clara, ceea ce confera caracterul de unicitate. Pentru ca fiecare spectacol are propria energie. Astfel ca regia este un joc al imaginatiei regizorului. Insa un joc in sensul cel mai filozofic al cuvantului si care trebuie sa evite excesele.
Iar adevarul regizorului consta in coerenta viziunii pe care el o are, pe care trebuie sa o ofere spectatorului in scena si care se transforma in adevarul actorului, in adevarul scenografului, adevarul muzicianului, adevarul coregrafului. Este un adevar unic al regizorului, asumat 100%. Si din acest punct de vedere putem vorbi despre adevarul credintei tale in opera ta. Si ai misiunea, ca regizor, prin puterea convingerii, forta argumentului, experienta, calitatea dialogului cu actorii, sa il convingi pe actor de adevarul tau si sa devina adevarul lui. Este un adevar extrem de relativ, dar suma adevarurilor tuturor spectacolelor unui regizor poate, la un moment dat, sa constituie un procent destul de important din adevarul lui ca fiinta umana si ca artist. Si defineste adevarul lui in interactiunea cu societatea in care traieste.

Revenind la TMF Braila, suntem in plina noua stagiune. La ce sa ne asteptam?

La ce e mai bun. Am inceput acum cateva zile un proiect pe care il astept de ceva ani ca director de teatru, si anume “Steaua fara nume”. Cu o echipa minunata de realizatori, in frunte cu Cristian Ban, regizorul spectacolului, care este un regizor realmente cu stea in frunte. Si fata de care actorii implicati in proiect au o deschidere si o forta de lucru extraordinare. Spectacolul o include pe scenografa Cristina Milea, care a creat la Braila decorurile pentru “Indoiala” si “Jacques si stapanul sau”. Premiera va fi in data de 27 martie, de Ziua Mondiala a Teatrului.
Apoi vom intra in lucru cu un alt regizor iubit de teatrul brailean, Sanziana Stoican. Ea va monta Shakespeare, “A douasprezecea noapte”, cea mai directa si cea mai cristalina comedie a lui Shakespeare. Cu o distributie de aur. Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Silviu Debu, Mihaela Trofimov si multi alti actori importanti, de renume national. Vom lucra pentru acest spectacol cu Cezar Antal, un actor important al Teatrului Odeon, care este intr-o forma artistica importanta, si care va juca un rol cheie. Rolul bufonului, raisoneur-ul, constiinta autorului. Cezar Antal va compune muzica acestui spectacol si o va si canta live la 3 instrumente. Spectacolul va avea premiera la finele lunii mai.
Ultimul proiect al stagiunii 2019-2020 va fi, de asemenea, o opera importanta. “Dama cu Camelii”, povestea lui Alexandre Dumas fiul si un final superb de secolul XIX, opera ce a stat la baza “Traviatei” de Verdi, cu o distributie minunata, in regia si adaptarea de scena a lui Radu Nichifor. M-am bucurat mult cand Radu mi-a propus acest text. Va fi un mare proiect, pentru ca ideea lui Radu si a minunatei scenografe Andrada Chiriac este de a crea un spectacol de epoca. Spectacolul va intra in deschiderea celei de-a XIV-a editii a Festivalului “Zile si Nopti de Teatru la Braila”.
Sunt titluri mari ale romanilor si ale lumii, in general.

Privind putin in viitor, mai precis in toamna acestui an, ati ales deja tema festivalului Zile si Nopti? Veti impinge si mai mult llimitele alegerilor in ceea ce priveste portofoliul de spectacole si de mesaje din acest an?

Tema va fi legata de relatia dintre teatru si politica. Este o tema extrem de incisiva, extrem de ofertanta. In mod sigur vor fi spectacole din Shakespeare. Am in vedere cel putin un Richard al III-lea. Politicul este atat de bine impregnat in toate aspectele vietii noastre, incat tema nu este stricta, in sine. Si imi va fi greu sa aleg din spectacolele din tara pe cele mai bune, ceea ce ma provoaca sa ofer brailenilor mesaje importante de gandire si actiune.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.