Imi plac oamenii de arta modernisti. Cei care pot adapta si se pot adapta oricarui curent, oricaror tendinte, ba, mai mult, improvizand excelent, dar pastrand firul narativ si esenta unui act artistic.
Cristian Ban face parte din galeria de regizori  novatori – unul dintre cei mai bine cotati la nivel national, la ora actuala, care, in martie, de Ziua Mondiala a Teatrului, va aduce la Braila, orasul lui Sebastian, una dintre cele mai importante si frumoase povesti de dragoste cu iz autohton, “Steaua fara nume“. Productia este realizata in cadrul Teatrului “Maria Filotti“, cu distributie exclusiv formata din merituosii actori ai acestui important teatru din Romania.
Azi stam de vorba cu regizorul si omul de arta Cristian Ban despre arta, in esenta ei, aspecte contemporane si viitoare.

Buna ziua, dle Cristian Ban, si bun venit in cadrul revistei noastre! Sunteti unul dintre cei mai bine cotati regizori nationali la ora actuala. Care va sunt motoarele interne ce va fac mereu sa evoluati?

Imi place foarte mult ceea ce fac. Nu am un raspuns mai complex decat asta. Motoarele mele sunt mai degraba externe si ele sunt actorii cu care lucrez. Mai mult decat textul, mesajul, povestea, sursa mea principala de inspiratie e actorul.

In prezent sunteti “in focuri” cu lucrul pentru noua dvs productie, “Steaua fara nume”, la Teatrul “Maria Filotti” din Braila. Cum interactionati cu teatrul si cu actorii de la Braila?

Imi doream de mult timp sa lucrez la Braila si ma bucur mult ca se intampla asta acum, cu echipa asta, cu textul asta. Pe langa actorii super implicati si dedicati, ma uit la cladire, la sala, la personalul teatrului (care e minunat), la publicul foarte atent care umple salile si ma simt foarte responsabil fata de toata lumea cu acest proiect.

Cum a fost intalnirea cu Mihail Sebastian? Cat de usor/ dificil este de montat un text scris de marele autor brailean?

Ca toata lumea, probabil, prima intalnire a avut loc candva in liceu, dar pentru ca mie nici prin cap nu imi dadea atunci ca vreau sa fac teatru, nu i-am dat o importanta prea mare. Inainte sa dau admitere la regie mi-am luat mai multe carti despre teatru si oameni de teatru printre care si jurnalul lui Sebastian si asa pot spune ca am inceput sa il cunosc. Vreau de mult timp sa fac textul asta si mai am in plan sa fac o dramatizare dupa unul dintre romanele sale in viitor. Cred ca e mai dificil atunci cand montezi un text atat de cunoscut dar incerc sa las presiunea deoparte si sa imi imaginez ca e pentru prima data cand se monteaza acest text.

Ce e nou/diferit in abordarea dumneavoastra proprie a acestui spectacol?

E nou si diferit pentru ca e facut de mine impreuna cu Cristina, Nicholas, Narcisa, Ciprian, Blanca, Monica, Dan, Marcel, Adrian si Elena, acum si aici la Braila, si nimeni nu l-a mai facut asa. Pe de alta parte, eu nu am venit sa fac experimente (prea mari) pe textul lui Sebastian ci chiar sunt aici sa lucrez cu actorii cat de bine pot.

Ce mesaj atemporal si aspatial doriti sa transmiteti prin acest spectacol?

Exact faptul ca lucrurile despre care vorbesc Mona si Miroiu in timp ce privesc Ursa Mare sunt atemporale si aspatiale.

De asemenea, spectacolul de la Galati, “Mame” s-a bucurat de un real succes. Capteaza mai bine publicul povestile de viata reale, traite?

Da, mi-a placut foarte mult si la Galati, se pare ca am avut norocul sa am o iarna frumoasa la malul Dunarii anul asta. Cred ca publicul reactioneaza atunci cand vede un actor care are o emotie reala pe scena si reuseste sa o transmita si in sala. Ma refer la genul ala de emotie care poate face o sala intreaga sa incremeneasca pentru o secunda macar. Poate suna banal, dar e foarte greu sa faci asta si intr-adevar faptul ca uneori povestile spuse pe scena fac parte macar partial din biografia actorilor poate ajuta la crearea acestei emotii care se poate trai doar la teatru, cred.

Care a fost cea mai mare provocare artistica in cariera dvs de pana acum si cum v-ati adaptat?

Tot timpul proiectul la care lucrez in prezent e cel mai provocator. Deci Steaua fara nume.

Care este actorul / actrita din Romania cu care v-ati dori sa lucrati pe viitor si de ce?

E foarte lunga lista asta. Doar in Braila sunt cativa actori care din pacate nu au ajuns in distributia spectacolului la care lucrez acum.

In final, de ce sa vina spectatorul la “Steaua fara nume” de la Braila

Am incredere in publicul brailean ca isi va gasi motivatia sa vina la acest spectacol si fara sa ii fac eu reclama. Un prim bun motiv ar fi actorii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.