Pe timp de criză, arta se reinventează. Artiștii se redescoperă și scot la iveală sau aprofundează noi skills-uri.

Les Macaques sunt trupa fresh de actori ce fac din realitatea cotidiană o sursă de inspirație comică și care își crează propria lume artistică din viețile pe care le trăiesc.

Cuplurile Cristina Juncu  (actrița teatrului Nottara) – Andrei Radu (actor al Teatrului “Toma Caragiu” din Ploiești) și Camelia Pintilie ( actrița Teatrului Excelsior) – Vlad Bălan (actor al Teatrului Nottara) sunt, în prezent, mai virali online decât orice virus…mediatic. Pentru că tot ceea ce crează, cu mesaj direct și onest satiric, aduce și lasă zâmbete largi pe chipuri!

Iar azi îi descoperim în amănunt, într-un scurt interviu!

 

Ce v-a inspirat în crearea și alegerea numelui pentru acest proiect?

Cristina Juncu: „Proiectul” a început ca o joacă. Intrasem în carantină de câteva zile, iar eu eram încă în „febra creației” după ce scrisesem muzica pentru spectacolul „A douăsprezecea noapte”, care trebuia să aibă premiera în martie la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, când s-a anunțat starea de urgență. În zilele respective circula pe rețelele sociale povestea cu aprovizionarea excesivă, era plin de meme-uri despre oameni care au umplut balconul de hârtie igienică, de ulei, de făină, de drojdie. Așa că am scris un cântecel „educativ” simpatic despre asta și l-am înregistrat cu telefonul, pe canapea, cu mine la chitară și soțul meu, Andrei Radu (și el actor, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești), la djembe – asta e o tobă tribală, a fost cadoul lui de Crăciun de la mine. Ne-am spus „Les Macaques” pentru că voiam să ne asumăm faptul că suntem niște maimuțe. Numele justifică maimuțăreala, miștocăreala. Între timp, un prieten din liceu mi-a trimis un articol cu un studiu care dovedește că macacii ar fi imuni la Coronavirus. Evident, n-am știut asta când am ales numele, dar mi se pare foarte simpatic. La vremea respectivă, cântecelul trebuia să fie un eveniment singular, nu ne gândisem să continuăm, deci nu am ales un nume „de viitor”. Reacțiile câtorva oameni ne-au convins să mai facem. Ne-am dat seama câtă nevoie e de umor în situația asta stranie.

Cum alegeți subiectele de discuție?

Duminică seara facem o conferință de „brainstorming” și trăncănim până ajungem la o idee care ne sună bine tuturor, pentru care ne putem imagina deja și clipul, și care ne inspiră din punct de vedere muzical. Având în vedere faptul că producem câte un cântec pe săptămână, trebuie să fim foarte eficienți și să gândim totul în avans. Actualitatea se schimbă foarte rapid când ai de-a face cu un inamic despre care nu se știe mai nimic și despre care se speculează un milion de lucruri. Urmărim care e „vibe-ul”, atât pe facebook, cât și la știri: despre ce vorbesc oamenii, ce îi interesează? Uneori nimerim câte un subiect care, întâmplător, explodează pe toate canalele exact în săptămâna respectivă (de exemplu, „Fake news”). Alteori, de când decidem subiectul și până când postăm clipul, peisajul se schimbă și cântecul nu mai are impactul pe care l-am anticipat. Uneori a fost extrem de dificil să facem haz de necaz. Situația se schimba brusc și părea că umorul nu mai are loc în peisaj… Când încep să moară oameni, devine greu să fii bufon.

Cum au fost cooptați Cami și Vlad?

Cristina Juncu: Cu Vlad Bălan sunt prietenă de vreo 10 ani, am făcut același liceu, am fost colegi de an la UNATC și acum suntem colegi în teatrul Nottara – aș zice, chiar, că e prietenul meu cel mai bun. Camelia Pintilie este actriță la Teatrul Excelsior, e o improvizatoare grozavă (face parte din trupa iELE), cântă superb și, de când ea și Vlad formează un cuplu, ne-am apropiat foarte tare. Vlad m-a sunat imediat după ce am postat primul cântec de carantină și s-a autoinvitat în trupă. Așa se face în familie. Evident, am acceptat, iar prezența „intrusului” ne-a obligat să trecem de la filmatul cu telefonul, pe canapea, la înregistrări cu microfonul profi, clipuri, montaj… E mult mai multă muncă, dar produsul e mult mai bun și ne distrăm mult mai mult. Cami s-a alăturat natural, pe parcurs. Cum să nu folosești o cântăcioasă sexy dacă o ai la dispoziție? Mi se pare că „trupa” e mult mai echilibrată de când suntem toți patru. Și mai fun !

 

Ce urmează în viitorul apropiat pentru acest proiect?

 

În viitorul apropiat urmează o mică pauză… Pentru noi, carantina a fost o perioadă în care am muncit mult mai mult decât dacă am fi repetat, pur și simplu, la teatru. Să scoți câte o piesă pe săptămână, cu tot cu clip, e o nebunie. Duminică o gândim, luni o compunem, marți fac negativul, miercuri înregistrăm voci, joi filmăm clipul, vineri îl montăm, sâmbătă îl postăm și îl promovăm. Evident, fiind voba de un act de creație, uneori nu se pot respecta fix termenele astea – întârzii cu negativul, nu avem timp să filmăm, vremea nu ne ajută , nu avem lumină, montajul e mai complicat decât ne așteptam (cu ocazia asta, vreau să îi mulțumesc din nou lui Ionuț Radu, cumnatul meu, îngerul nostru, care se ocupă de montajele clipurilor noastre). S-au pierdut multe nopți și vrem să le recuperăm în următoarele două săptămâni, dar nu vrem să renunțăm de tot. Acum că s-a terminat carantina, trebuie să regândim puțin totul și vom reveni în forță atunci când avem o idee bună. Cum zice colegul cântăcios Alex Ștefănescu, trebuie să faci chestii din astea atunci când simți că ai ceva de spus cu ele. Pentru noi, a fost un tur de forță, care ne-a păstrat activi și sănătoși la minte în perioada de izolare, am făcut asta și pentru ceilalți, dar și pentru noi -un fel de autoeducare. Mulțumim oamenilor care ne-au urmărit în perioada asta, datorită lor nu am lăsat-o baltă în momentele în care eram copleșiți. Ne-am simțit necesari. Acum o să ne odihnim puțin și o sa ne gândim cum putem face să fim necesari și de-acum înainte.

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.