Un om cu suflet de artist va cauta intotdeauna sa experimenteze felurite forme de arta. Carismatic, talentat, ambitios, Florin Toma este unul dintre actorii Teatrului “Fani Tardini” din Galati pentru care limitele nu exista sau, mai bine zis, “impossible is nothing”.
Noul proiect al lui Florin, Social Theatre Act, isi propune sa atinga cu umor subiecte sensibile, teme de interes pentru intreaga comunitate si sa ne dea de gandit in legatura cu comportamentul civic pe care trebuie sa il adoptam in diverse imprejurari.
Florin Toma a acordat revistei Star Gossip Magazine un nou interviu in exclusivitate in care am vorbit despre impactul rolurilor asupra individului, noua viziune din Teatrul “Fani Tardini” dar si despre teatrul independent si viata culturala din Galati.

De ce teatru? Care au fost principalele motive ce te-au indemnat sa alegi o cariera in acest domeniu?

Spre deosebire de cei mai multi dintre colegii mei de breasla, eu nu am vrut sa ma fac actor, nu am visat acest lucru de cand eram copil. Am avut alte planuri cu viata mea. Intalnirea mea cu teatrul a fost pur si simplu intamplatoare si se datoreaza, in mare parte, profesoarei mele de lb. romana din liceu si, totodata, bunei mele prietene, Claudia Iancu. In urma sfatului ei, m-am prezentat la concursul de admitere organizat de Facultatea de Teatru din Galati (prima promotie) si uite asa a inceput aventura aceasta minunata si chinuitoare pentru mine. Am decis, in cele din urma, sa fac teatru pentru ca este singura meserie/pasiune/profesie ce iti ofera posibilitatea de a trai mai multe vieti intr-una singura.

In lumea personajelor, a rolurilor si povestilor de viata distincte, ce te-a atins cel mai tare?

Faptul ca eu ma schimb de la rol la rol, evoluez ca individ si ca artist cu fiecare poveste si cu fiecare personaj. Pe parcursul procesului de creatie intru in competitie cu mai multi “EU”, cu mai multe virtualit??i latente, cum le numea marele pedagog Ion Cojar. Lucru paradoxal, de altfel , pentru ca incerc sa invat de la personaj si personajul de la mine. Se spune in meseria noastra ca actorul trebuie sa stie cat mai multe despre cat mai multe. Prin natura profesiei te intalnesti cu o multitudine de destine umane, care mai de care mai nuantate si interesante, acumulezi o sumedenie de noi informatii care raman pururi in tine si, in felul acesta, ajungi sa evoluezi, sa progresezi si sa devii un “Altcineva” fiind, totusi “Tu”.

Cum se prezinta in acest moment Teatrul Fani Tardini, cu un director nou si o viziune noua? Cum apreciezi tu publicul galatean?

In acest moment, Teatrul Fani Tardini intra pe un nou fagas, unul de normalitate. Se urmareste, in sfarsit, o vizune artistica coerenta si necesara, iar acest lucru nu poate fi decat benefic pentru institutia de cultura galateana. Teatrul este un organism viu care evolueaza odata cu vremurile in care acesta “traieste’ si de aceea are nevoie de tineri cu viziune , cu putere de munca si prospetime, conectati la realitatile cotidiene. Am incredere ca eforturile noului si tanarului director de a repune Galatiul pe harta teatrala a tarii nu vor fi in van si ca noi, echipa Dramaticului galatean, ne vom da tot concursul sa facem acest lucru posibil. In concluzie, Teatrul Fani Tardini se afla pe o panta ascendenta si ma bucur enorm. In ce priveste publicul galatean, pot spune doar ca nu prea il mai cunoastem, a cam dezertat din sala de teatru in ultima perioada si acum trebuie sa reinnodam aceasta legatura, sa il readucem alaturi de noi. In mare parte, cred ca marele public este la fel cum este cam peste tot in tara: dornic, curios, fidel, exigent, intamplator, nepretentios, needucat etc. Depinde de seara.

Ce i-ai spune unui actor aflat la inceput de drum, care se duce la primele castinguri si nu le ia? Ce sanse reale au tinerii din ziua de astazi in teatrul pur?

Keep trying! Sa nu renunte! Sa continue sa incerce! Sa se informeze! Sa fie perseverent! Sunt plin de sfaturi!:) Nu stiu exact ce inseamna teatrul pur, dar daca vor sa faca teatrul care le place, pe care si-l doresc, au cele mai mari sanse sa faca acest lucru in spatiul independent. Pentru asta trebuie sa devina proprii lor stapani, pentru a avea libertatea de a-si alege propriile texte, propriile roluri, propriile spatii si propria viziune. In esenta, teatrul se poate face oriunde daca asta vrei. Nu prea poti trai din teatru! Asta e trist!

Povesteste-ne putin despre proiectul Social Act Theatre. De unde aceasta idee, carui public se adreseaza si ce tip de spectacole veti realiza?

Social Act Theatre este prima trupa profesionista de teatru independent din Galati pe care am infiintat-o impreuna cu doi fosti studenti de ai mei (am fost si asistent universitar la Facultatea de Teatru din Galati, timp de 6 ani) si cu Rodica Miscalencu, PR-ul nostru, un om dedicat si pasionat. Este un gest teatral, firesc, al unor actori tineri, care au acumulat indeajuns de multa experienta artistica pentru a face urmatorul pas in dezvoltarea lor profesionala. Sunt de parere ca la ora actuala teatrul poate si trebuie sa fie mai mult decat o tribuna de la care se “declama” metehnele societatii, mai mult decat un simplu comentator pasiv al vremurilor. Social Act Theatre isi doreste sa fie mai aproape de comunitate, mai aproape de anumite grupuri sociale, prin realizarea unor spectacole bazate pe teme sociale. Trupa noastra isi propune sa promoveze conceptul de social awareness prin realizarea unor spectacole care sa ofere si solutii la problemele dezbatute, fie ca este vorba despre adoptarea unui caine maidanez, cum este cazul productiei Doggystyle (primul nostru proiect care a vazut lumina rampei), fie ca este vorba despre modificari la nivelul constiintei celor care ne sunt spectatori si nu numai. Consider ca o astfel de initiativa era necesara in spatiul teatral galatean si imi doresc, impreuna cu ceilalti colegi ai trupei, ca aceasta idée sa se dezvolte din ce in ce mai mult.

Consideri ca in acest moment teatrul independent a inceput sa castige din ce in ce mai mult teren fata de teatrul de stat?

Ai nevoie de curaj si tenacitate pentru a intra in zona teatrului independent. Trebuie sa fii dispus sa parasesti zona de confort pe care ti-o ofera teatrul institutionalizat pentru a-ti lua propriul destin artstic in maini. Sunt de parere ca teatrul independent este luat cu asalt de tinerii artisti mai mult din nevoie: fie ca nu se pot exprima asa cum doresc in teatrul de stat, fie ca isi doresc sa joace si nu au unde (in cazul absolventilor). Atata timp cat schemele institutiilor teatrale de stat vor fi anchilozate, vor exista si initiative artistice independente. Un lucru e cert: nici teatrul de stat si nici cel independent nu pot exista fara sustinere financiara si fara public. Teatrul e o distractie scumpa, nu mai scumpa decat altele mai putin benefice, pana la urma, insa absolut necesara, cred eu, intr-o societate normala care nu isi doreste alienarea culturala.

Ce parere ai despre viata culturala galateana?

Intotdeauna este loc de mai bine. Mi-as dori ca in orasul meu efervescenta culturala sa creasca, sa existe mai multe schimburi culturale, mai multe spectacole invitate, mai multe festivaluri, mai multe concerte, mai multe recitaluri, sa iti fie greu sa alegi la un moment dat intre toate astea, cum se intampla in orasele mari. Sper ca si Social Act Theatre, cu ajutorul autoritatilor locale si a reprezentatntilor din mediul privat, sa devina, in cel mai scurt timp, o particica importanta a peisajului cultural galatean si sa contribuie la dezvoltarea acestuia.

Care este locul preferat in care ti-ar placea sa sustii o piesa de teatru?

In orice loc in care poti spune o poveste. Imi plac si spatiile mari, dar ma simt atras, in ultima perioada, si de spatiile mici, intime in care experienta teatrala poate fi una extrem de intensa si placuta.

Ce faci într-o zi obisnuita când nu esti la teatru?

Predau teatru la Centrul Cultural Dunarea de Jos din Galati sau pregatesc, impreuna cu ceilalti colegi ai mei, urmatoarele proiecte ale trupei de teatru Social Act. Deci, tot despre teatru vorbesc!:) Putinul timp liber pe care il am, mi-l petrec alaturi de familie si de persoana speciala din viata mea. Sunt elementele cele mai importante ale existentei mele, sunt cele care imi asigura echilibrul pentru a merge mai departe.

Care au fost criticile cele mai dure pe care le-ai primit în viata? Ca om si ca actor?

Nu stiu daca pot incadra asta la critici primite, dar m-a zgandarit intotdeauna intrebarea: “ Nu poti? Lasa pe altul!” M-am straduit intotdeauna: “Sa pot”!

Proiecte de viitor…?

Imi doresc ca tot ce ne-am propus sa realizam sub egida Social Act Theatre sa se implineasca si va asigur ca va fi ceva deosebit. Proiecte de viitor? Idei bune, spectacole bune, emotii bune, experiente bune…proiecte bune! Am multe planuri de viitor si prefer sa vorbesc despre ele in momentul in care se concretizeaza.

Ce mesaj de suflet doresti sa adresezi iubitorilor de teatru?

Le doresc sanatate si succes in 2014, le multumesc pentru ca sunt alaturi de fenomenul teatral si ii astept cu mare drag si la spectacolele de teatru independent, indiferent de spatiul in care acestea se intampla. Ii invit alaturi de echipa tanara de la Social Act Theatre pentru experiente teatrale inedite. Cu bine!

One Comment

  • Ileana Mladinoiu says:

    Nu e prima data cand pot sa afirm ca sunt mandra de fostii mei elevi (de unii, desigur). Florin Toma face parte dintre ei.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.