Ce ar fi viata fara un dram de comedie, fara rasete si bucurie? Iar atunci cand actul artistic este dedicat in a-i face pe ceilalti sa zambeasca si sa uite macar pentru o ora, doua, de grijile cotidiene, implinirea profesionala este cu atat mai desavarsita.
Marcel Turcoianu, actorul teatrului brailean “Maria Filotti” poate fi deja descris drept unul dintre actorii de calibru greu in comedie si nu numai, avand la activ multe roluri bine jucate, care ne-au starnit hohote de ras si ne-au facut sa ne dorim sa mai venim inca o data la teatru.
Elegant si prietenos, acesta este omul Marcel Turcoianu, de dincolo de cortina, cel care ne-a acordat un nou interviu in exclusivitate, care la final va va lasa cu un zambet in coltul gurii ­čÖé

Buna ziua, Dle Turcoianu! Pentru inceput, spuneti-ne cum apreciati evolutia dvs ca actor de la inceputuri pana in prezent?

Eu as fi ultima persoana care sa aprecieze evolutia actorului Marcel Turcoianu. Cred ca oricine ar observa o evolutie, a unui actor de la debut, in cazul meu 1993, pana azi. In cazul meu, in teatru, lucrurile au decurs normal. Am aparut, am invatat, am debutat, am muncit, iar am invatat, iar am muncit, am fost recunoscut, iar am invatat, iar am muncit….

Va amintiti primul spectacol in care ati fost distribuit, ce emotii v-au incercat pe scena?

Da. Evident! Prima aparitie pe o scena profesionista, a fost “Un consiler comunal” si alte personaje, pour les connaisseurs, “figuratie vorbita” in spectacolul “Orasul nostru” regia Victor Moldovan ,1993. Emotii, fericire, bucurie, inconstienta varstei, toate au fost acolo, la locul lor.

Care este secretul “lipiciului” dumneavoastra la public? Ce va motiveaza pentru fiecare rol jucat?

“Lipiciul”?! Nu pot sa destainui, as face reclama, neplatita, pe de o parte, iar pe de alta parte unde ar mai fi misterul acestei profesiuni ­čÖé Bun, acum serios, nu doresc decat sa bucur “omul din sala” probabil ca “dansul” apreciaza asta. Motivatia e doar aceasta bucurie pe care o vad in ochii oamenilor care ma recunosc pe ici, pe colo.

Rolurile dvs au fost preponderent in comedii. Ce este mai greu de jucat pentru ca publicul sa reactioneze mai realist, comedia sau drama?

In peste 20 de ani am jucat de toate. Istoria asta legata de comedii, in ceea ce ma priveste, e doar de cativa ani. Nu e greu de jucat! Important e sa te creada privitorul. Fiecare are in mod evident predilectii catre un gen sau altul, la un moment dat. Publicul si el are de asemenea, preferinte, la Braila, acestea converg catre comedie. In acest gen publicul se simte in largul sau. Asadar, sa-i oferim, zic, ceea ce isi doreste, nu?

In ce stare se afla teatrul romanesc de astazi? Cum a evoluat, in oponia dvs, Teatrul ‘Maria Filotti’ in ultimii 10 ani?

Buna! Spectacole importante, in Bucuresti si in alte colturi ale tarii, absolventi exceptionali, asa cum zice critica de specialitate si alti diversi specialisti, o dezvoltare spectaculoasa a fenomenului teatrului alternativ, tot in Bucuresti…salarii(onorarii) mai bune, tot in Bucuresti…

Ce rol joaca teatrul in viata dumneavoastra si care a fost spectacolul cel mai drag sufletului dvs?

Acum joaca un rol, acum cativa anisori buni, juca rolul principal, era “vedeta”…Ei, ce sa-i faci, trece timpul, apar greutatile de tot felul. Spectacolul cel mai drag? Debutul al doilea, “Gluga pe ochi” de Iosif Nagiu…Ce vremuri!

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ati invatat despre teatru, atat din postura de actor, cat si din cea de spectator?

Cred ca nici dupa 40 de ani nu pot spune ca am invatat ceva despre teatru. E un fenomen viu, un organism, apar mereu lucruri noi de invatat. Si bineinteles raman si lucruri foarte bine stiute.

Povestiti-ne putin despre noul dvs rol din piesa “Leonce si Lena”.

Un rol, ca altele. Un politist, un consilier de la “curtea” unui rege bolnav de putere, de frica, opresor, un arhetip caligulian, ca-n viata. Mi-am tinut o promisiune regizorului si am facut o favoare managerului. Am sprijinit la nasterea unui spectacol necesar si sper, cu viata lunga.

Ati alege tot Braila si aceeasi meserie daca v-ati intoarce in timp ?

Sincer? Nu as alege acasta meserie. Meserie este acea ocupatie care iti asigura veniturile necesare traiului. Deci nu ca meserie actoria, ca hobby, da! Braila e un oras frumos cu o istorie si cultura fabuloase. Dar a fost si mai frumos, primitor, si mult mai atent cu valorile autentice, cu profesorii, cu medicii, cu artisti, cu tinerii…

Ce mesaj de suflet doriti sa adresati publicului brailean?

Traiti! Iubiti! Visati! Dar sincer!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.