Teatrul Excelsior se pregătește de lansarea la rampă a unei noi producții de succes, de data aceasta destinată copiilor, viziunea regizorală a lui Eduard Jighirghiu pentru unul dintre cele mai iubite basme, “Cenușăreasa“. Spectacolul va include printre cei mai îndrăgiți și prestigioși actori de la Excelsior.

Pe Andreea Hristu am cunoscut-o lunatică în cel mai iubit musical al momentului, Familia Addams. Frumoasă , boemă, expresivă, am descoperit-o în spectacolele Minunata lume nouă și Missouri Sky de la Teatrul Excelsior, dar și în producțiile Teatrelor Tag, Apropo, Foarte mic, cât și în țară – Social Act Theatre.

În martie relevăm femei ambițioase, creative, autentice în simțiri și în artă. Azi e despre Andreea Hristu. 

 

Bună și bun venit la noi! Teatrul Excelsior – București se bucură de o nouă premieră, de data aceasta dedicată copiilor, “Cenușăreasa”. Cum ai primit invitația lui Eduard Jighirgiu de a fi parte din distribuție? Consideri că acest spectacol te-a ales?

Bine v-am găsit! Într-adevăr, „Cenușăreasa” este cea mai nouă producție a Teatrului Excelsior, un basm foarte îndrăgit de copii, însă cred că spectacolul va fi de interes pentru publicul de toate vârstele. Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am bucurat să fac parte din distribuție, împreună cu colegii mei alături de care mi-e drag să lucrez, într-o echipă creativă și entuziastă.

 

Cât de greu este să joci într-un un basm binecunoscut de toți copiii, pe o scenă de teatru? Ce se modifică? Ce este reinventat?

Orice rol nou reprezintă o provocare, poate, cu atât mai mult, dacă textul este unul cunoscut. Personal, nu am simțit nicio presiune suplimentară lucrând la personajul meu, Anastasia, una dintre surorile vitrege ale Cenușăresei. E firesc ca adaptarea la o scenă de teatru să genereze multe schimbări, iar în cazul spectacolului nostru totul este potențat datorită faptului că avem de-a face cu un musical. După „Familia Addams”, am fost realmente încântată să lucrez pe partiturile create de Eduard Jighirgiu împreună cu Eduard Stancu, coordonatorul mișcării scenice, o experiență de altfel foarte plăcută. Cu siguranță, muzica și coregrafia dau strălucire personajelor și facilitează conexiunea cu publicul.

 

Ce consideri că îi atrage pe copii la teatru?

Cred că, în esență, copiii sunt atrași de același lucru ca și adulții: o poveste care prinde viață sub ochii lor. Firește, fascinația este cu atât mai mare cu cât există și o scenografie reușită care pune în valoare acțiunea scenică. Fiind vorba despre un basm cu prinți, prințese și zâne, costumele sunt foarte importante pentru a crea atmosfera de poveste, la care se adaugă muzica și jocul de lumini.

 

Este mai dificil să te adresezi artistic copiilor față de celor mari?

După părerea mea, publicul, de orice vârstă ar fi el, este susceptibil la un singur lucru: autenticitate. Desigur, copiii au mai puține filtre (sau chiar deloc) prin care reacționează la spectacol, ceea ce poate fi revigorant pentru un actor, dar și mai solicitant, însă satisfacția este pe măsură. Pentru mine este mereu o plăcere, în primul rând datorită disponibilității lor de a intra cu tine în poveste, și apoi datorită entuziasmului cu care participă la acțiunea de pe scenă

 

Care este relația cu ceilalți actori din distribuție? Cât de bine fuzionați?

Pe parcursul ultimilor ani, simt că trupa Teatrului Excelsior s-a sudat într-o echipă care funcționează foarte bine, așadar relația cu colegii mei de scenă a fost una minunată. M-am bucurat să lucrez îndeaproape cu Oana Predescu în rolul Drizellei, împreună cu care am construit acest cuplu comic al surorilor vitrege, fiind atent supravegheate de Adriana Drăguț Jighirgiu în rolul Mamei. Echipei noastre s-au alăturat Alexandra Giurca (Cenușăreasa), o întâlnire foarte plăcută, în ciuda rolurilor antagonice.

 

Ce lecție ne predă Cenușăreasa? Cât de adaptată este contemporanului?

Dintre toate eroinele din basmele copilăriei, Cenușăreasa cred că reprezintă cel mai bine ideea de bunătate și puritate sufletească. Eduard Jighirgiu, regizorul și realizatorul coloanei sonore a acestui spectacol, a surprins cel mai bine într-unul dintre cântece mesajul pozitiv al acestui personaj: „Să fii blândă și curajoasă,/ Așa viața-ți va fi frumoasă,/ Să crezi și se va întâmpla,/ Într-o clipă totul se poate schimba.” Poveștile rămân mereu o sursă de inspirație, indiferent de superficialitatea vremurilor pe care le trăim, tocmai de aceea ne întoarcem cu plăcere la ele și poate chiar cu curiozitatea de a descoperi noi înțelesuri.

 

Care sunt motoarele interioare ce îți ghidează traiectoria artistică?

Dincolo de faptul că meseria mea îmi facilitează o permanentă dezvoltare personală, sunt conștientă de responsabilitatea pe care o am atunci când mă aflu pe scenă: să fiu parte dintr-o poveste al cărei mesaj să ajungă în partea cealaltă a sălii, la public. Pentru fiecare actor, succesul are diverse forme. Eu mă simt împlinită atunci când simt că personajul pe care îl interpretez onorează un destin a cărui poveste prinde viață pe scenă, sub ochii spectatorului. Și pentru asta mă pregătesc cât pot de bine, îmi antrenez toate mijloacele de expresie și mă straduiesc să aduc o contribuție cât mai bogată la realizarea spectacolelor din care fac parte

 

Cât de provocatoare este postura de actriță a Teatrului Excelsior?

Am avut parte de proiecte diverse și foarte interesante de când lucrez la Teatrul Excelsior, ceea ce este extrem de important pentru dezvoltarea unui actor. Și se pare că lucrurile vor continua în aceeași direcție, iar asta nu face decât să mă încânte. Însă cel mai recunoscătoare mă simt pentru colectivul din care fac parte. De-a lungul timpului mi-am dat seama că cel mai bine funcționez intr-o echipă, și exact asta am reușit să construim aici. Și nu mă refer doar la trupa de actori. Există grijă, respect și susținere între departamentele teatrului și e minunat când realizezi că toată lumea își unește forțele pentru realizarea cu success a unui proiect. Ma simt mândră să fiu actriță a Teatrului Excelsior!

 

Ce îți propui pentru viitor?

Să mă mențin într-o formă cât se poate de bună, atât fizică, cât și interioară, astfel încât să fiu pregătită pentru întâlnirile pe care le voi avea în viitor, pentru proiectele care rezulta din aceste întâlniri, în general, să mă bucur de această minunată viață.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.