Pe Eveline Păuna o cunosc de ceva vreme. Și mi-a fost dragă de la început. I-am organizat lansarea de carte pentru “Femeia la 30 de ani” la Brăila și a fost un real succes.

Romantică, determinată, creativă, Eveline a petrecut perioada de carantihnă așa cum era firesc pentru un artist care nu dorește să își piardă niciodată sensul – creând. Noul său volum,  “Dincolo de ferestre”, este o poveste cu atmosferă realistă despre iubirea la distanță pe care cu toții, inclusiv eu, o percepem în propriul nostru mod.

Azi ne revedem virtual cu Eveline, într-un nou interviu despre suflet și artă, de la suflet la suflete.

Ciao, Eveline, și bine ai revenit pe la noi! Cum a fost perioada asta recentă pentru tine, cât de creativă, cât de inspirativă?

Ciao! – chiar aceasta este formula mea preferată de salut în perioada aceasta! (Cea mai recentă carte a mea, „Dincolo de ferestre” are legătură cu această preferință ;), încât tresar de fiecare dată când aud „Ciao!”, de parcă ficțiunea poate da buzna în realitate, ori de câte ori are ea chef. Sau, poate, am pus în carte o realitate atât de frumoasă pe alocuri încât sună a ficțiune…). Mă bucur și eu să revin cu noutăți pentru Star Gossip Magazine, mai ales pentru că am remarcat pasiunea ta pentru jurnalismul cultural și determinarea de a găsi nestemate și pe timp de criză! Felicitări pentru exclusivitățile din ultima perioadă! Mă bucur să îi regăsesc pe site-ul vostru pe actorii pe care îi urmăresc în serialele de pe Netflix. Pentru mine, perioada aceasta a fost dificilă pentru că toate activitățile pe care le desfășuram când lumea era… normală au legătură cu oamenii. În plus, eu sunt extrovertită și, în această perioadă, a trebuit să îmbrac haina de introvertită. Nu prea mi se potrivește! Provocarea cea mai mare pentru întreg universul cultural a fost să găsim modalități prin care să ne adaptăm activitatea. În perioadele de criză, oamenii au nevoie de serviciile care le asigură supraviețuirea. Cu toate acestea, pe vremuri, Toma Caragiu, întrebat dacă se poate trăi fără cultură, a răspuns: „Da, dar nu merită”. După experiența ultimelor luni, cred că oamenii au învățat să aprecieze altfel filmele, spectacolele, concertele… Eu am transformat perioada de carantină într-o perioadă de carantihnă. În care am scris.

În opinia ta, cum crezi că va arăta lumea, în special cea artistică, post pandemie? Crezi că vom învăța ceva cu adevărat din lecția” asta de viață?

M-a zguduit titlul pe care l-a dat cotidianul El País, prin martie: „Éramos felices y no lo sabíamos / Eram fericiți și nu știam”. Cred că așa este… și mai cred că toată lumea își vrea viața înapoi. Nu știu cine și ce va învăța, de vreme ce ne confruntăm prea des cu situații în care prea multe persoane nu respectă măsurile minime de protecție. În multe contexte, sunt singura care poartă mască. Schimb masca la 4 ore și nu m-am confruntat nici cu stări de leșin, nici cu rebeliuni absurde. Din păcate, în prea multe instituții, masca se poartă doar când e un control… În rest… e take it or leave it. Accepți sau pleci acasă. Eu încă mă încăpățânez să îi fac pe oameni să înțeleagă că putem trece peste aceste momente doar fiind o echipă. Vrei să îți reiei activitatea, vrei să te întorci pe scenă mai repede?! Atunci, ascultă recomandările celor care în perioada aceasta și-au dedicat timpul și priceperea pentru siguranța noastră. Cred că depinde de fiecare cât și ce înțelege din „lecția” aceasta. Toate teoriile despre CINE?, CÂND?, UNDE?, CUM? şi, mai ales, DE CE? – unele credibile, altele aberante, vor fi, desigur, verificate de istorie. Însă cred că lumea se împarte deja „înainte” și  „după” Covid-19. Și cred că observăm deja cum, în anumite domenii, reconversia profesională este deja necesară.

                                                       

Știm că ai lansat o nouă carte, despre iubirea la distanță, pe timp de criză. Mai are sens să te întreb ce te-a inspirat? Ce îți propui cu acest nou volum?

M-am gândit că acest timp, în care unii reclamă că se plictisesc, poate fi folosit constructiv. Poate fi pus în slujba reluării unor pasiuni vechi sau a descoperirii altor îndeletniciri noi. Eu cred că astfel de perioade, care în istorie ies în relief, trebuie să lase timpului și cărți, și muzică, și picturi, nu doar statistici. Înainte de această mare problemă a Lumii din anul 2020, aveam foarte multe întâlniri zilnic, participam la multe evenimente. Dintr-o dată, m-am văzut nevoită să schimb ritmul activității mele și să mă adaptez situației actuale. Practic, unei… noi lumi… Iar în această lume cu mai multă tihnă, cred că se schimbă prioritățile, așteptările, dorințele… Mă bucur mult că ai prins această nuanță. „Dincolo de ferestre” este o carte despre dragoste, în timpul celor mai riguroase restricții internaționale. M-a inspirat… realitatea. (Zâmbesc…). Îmi doresc ca această carte să ajungă cât mai repede la toți cei care mi-au scris cu entuziasm că și-o doresc, după ce am făcut anunțul că e în tipografie. Îmi doresc să le dea încredere celor care se gândesc că însingurarea pricinuită de restricțiile acestei perioade nu le poate aduce o Mare Dragoste.

Are sens, însă, să te întreb ce înseamnă dragostea pentru tine și, după toate experiențele prin care ai trecut până acum, în ce își găsește Eveline Păuna fericirea?

Pentru mine, dragostea înseamnă superputerea de a dubla fericirea. Nu cred în oamenii care pot fi… fericiți doar în cuplu chiar dacă acesta este disfuncțional. Acei oameni nu sunt, de fapt, fericiți. Au doar o poză socială reușită. Adică nu cred în a împărți casa cu cineva, cu orice preț, dacă cei doi nu împărtășesc și valori comune, principii, dorințe… Pentru mine, dragostea este o binecuvântare pe care cred că trebuie să o cultivăm atunci când viața ne dă această șansă. Și, da, eu încă mai cred în Dragostea Definitivă, aceea care îți topește genunchii și îți face stomacul mașină de spălat. Și care durează. pentru totdeauna! Cred că dragostea dublează fericirea! Și mi-o doresc!

Cum alegi temele/subiectele poveștilor tale? Ai parte de un briefing mental sau te lași ghidată de instinctul literar?

Încă de când scriam compunerile, la școală, mi se părea fabulos să pun stiloul pe hârtie și să văd unde mă duce. Stiloul. Apoi mi-am dat seama că… viteza care îl conducea era… imaginația mea. Recunosc, în cazul cărții „Dincolo de ferestre”, am…  „văzut-o” înainte de a deschide laptopul. Pe toată, în detalii cinematografice. Practic, a trebuit doar să o transcriu din minte și din suflet. Și, da, m-a ajutat și realitatea. E a cincea carte a mea, a doua de ficțiune… neîntâmplătoare (Zâmbesc), de aceea cred, din ce în ce mai mult, că fiecare carte are laboratorul ei… se scrie diferit. Acum am scris-o în două luni… Iar finalul mi-a mai luat o săptămână. E o carte care urmărește datele din realitate, e puternic ancorată în ce am trăit cu toții.

Dacă ai fi fost tu personaj literar, din ce mare operă ți-ai fi dorit să faci parte?

Nu pot afirma că este o… mare operă, dar, cu siguranță, mi-ar fi plăcut să fiu BellaCiao din „Dincolo de ferestre”. Semănăm foarte mult!

Dacă ai invita la cină un personaj, cine ar fi acela și ce ți-ai dori să știi mai mult?

Iubesc atât de mult această nouă carte pe care am transcris-o din sufletul meu, încât aș ieși la cină cu Mr.President, personajul masculin din carte. După câte am scris, chiar simt că îmi datorează o cină!

Au fost momente în care personajele tale create/ dorite spre creație te-au învățat ele pe tine mai mult despre tine, despre cum să abordezi anumite situații din viața ta?

Da. Nu cred în personajele de ficțiune total îndepărtate de Crezul autorilor. Personajele sunt fie un alter ego al autorului, fie o exorcizare a unor temeri, anxietăți… Personajele din această carte m-au învățat enorm! Cumva, confruntându-le pe ele cu niște situații, mi-am dat seama că, deseori, acele frământări erau ale mele… Cândva am spus că, uneori, Dumnezeu visează mai frumos decât mine. Mi-aș dori ca această carte să-L inspire în ceea ce mă privește!

Ai vreo rutină privind scrisul?

Scriu noaptea. Cel mai adesea, cu fereastra deschisă și cu muzică. Scriu doar pe laptop… deși în viața de zi cu zi an o agendă pe care scriu cu pixul. Literatură… pot face doar pe tastatură.

Ce carte, în afară de cele scrise de tine, ți-e cel mai aproape de suflet și o poți folosi drept recomandare?

Pentru această perioadă, revenirea la „ Eseu despre orbire” a lui José Saramagoe un interesant exercițiu de imaginație. Este și una dintre cărțile din topul preferințelor mele!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.