Acum cateva zile ne-am intalnit cu Diana Hetea, controversata artista de la X Factor care, dupa mai bine de o ora de povesti s-a dovedit o persoana calda si care stie ce vrea de la viata!  Si-a lasat look-ul pe mainile noastre si iata rezultatul!

Va invitam sa cititi acest interviu si asteptam parerile voastre!

Ce te-a facut sa iti dai seama ca muzica este ceea ce iti doresti sa faci?

De fapt, cei care au ales acest drum pentru mine au fost parintii mei. Eram prea mica sa constientizez ca asta este ceea ce vreau sa fac in viata. Au ales chiar Liceul de Muzica pentru ca au realizat destul de repede ca am inclinatie catre muzica.

Cand ai fost mic copil, ai luat lectii de canto, pian sau orice alt instrument muzical? Cum era? Ce iti amintesti din primele lectii? Ceva funny?

Nu, nu am luat lectii de canto in copilarie, insa “cantam” prin casa, a se intelege ca scoteam tot felul de sunete, unele foooooarte inalte, inca de cand nu eram in stare sa articulez cuvinte. Pastrez si acum o caseta audio cu mine la 1 an si ceva. Chiar aveam voce! 🙂 Cred ca era scris in stele sa cant la un moment dat.
In rest, am studiat la vioara foarte serios, de la 6 ani si pana am absolvit Conservatorul. Am studiat si pianul dar ca instrument secundar; imi placea mult fapt pentru care incercam sa invat miniaturile de Chopin pe care le studia fratele meu. Imi facusem un touche destul de bun dar vioara nu-mi lasa timp pentru altceva.

La ce crezi ca esti cea mai buna si de ce?

La muzica, evident. As putea spune ca o am in sange… o port in inima tot timpul, cant cand ma trezesc si inainte sa adorm si de foarte multe ori in timpul zilei. Am inceput sa cant serios foarte tarziu, lucru de care imi pare rau acum. Am descoperit sau redescoperit cantatul intr-o faza mai putin fericita a vietii mele si de aceea sunt absolut convinsa ca acesta este drumul meu. Era singurul lucru pe care-l puteam face cu placere cand eram trista.

Ce CD cu muzica ai cumparat pentru prima data? Cum ti-a schimbat el viata sau te-a inspirat sa faci ceea ce faci acum?

Nu e vorba de un CD ci de o caseta audio, pentru ca se intampla inainte de Revolutie. Era cu Michael Jackson, albumul Thriller. Si eu si fratele meu ne-am “indragostit” de el. Era ceva complet diferit de tot ce auzisem pana atunci. Ne era clar ca ne aflam in fata unui geniu. Cand studiezi constant muzica unor compozitori geniali incepi sa-ti faci o idee. Muzica creata de Michael Jackson chiar e geniala.

Cine sau ce te inspira cand erai copil?

In mod interesant ma inspiram de peste tot din jurul meu. Am fost intotdeauna foarte sensibila la frumos. Observam in detaliu tot ce ma inconjura, de la plante si animale pana la oameni, carora le studiam atent fizionomiile si comportamentul. Imi amintesc foarte clar senzatiile pe care le aveam; imi facea o reala placere sa descopar lumea; absorbeam informatie, la propriu.

Care a fost prima piesa pe care ai compus-o, cum se numea? Despre ce sau cine era vorba in piesa si de unde ti-a venit inspiratia? Cand si unde ai scris-o?

Cred ca prima piesa pe care as putea spune ca am compus-o este “Back to me”, alaturi de Adi Sina. Nu am indraznit niciodata sa compun desi teoretic detin toate informatiile necesare din punct de vedere muzical. Am considerat intotdeauna ca sunt mai degraba interpret decat compozitor. Multa lume ma incurajeaza… poate fac o greseala ca nu incerc. Cine stie ce minunatie ar iesi.

Cand te-ai mutat pentru prima oara singura? Cum a fost? Ce era in jurul tau si care era sau inca mai este locul preferat din casa?

Am locuit singura doar o data, in Bucuresti. Ma mutasem din Timisoara cu gandul de a ramane acolo. Au fost 2 ani foarte grei dar si frumosi. Dupa ce am schimbat cateva camere, unde am locuit in gazda, am facut un efort considerabil si m-am mutat singura intr-un apartament cu o camera, foarte spatios si cochet, intr-o zona frumoasa. Apartamentul se afla intr-un sir de blocuri la capatul caruia trona o biserica. M-am simtit foarte bine, foarte linistita tot timpul cat am locuit in acel apartament. Ma simt bine si traind singura, avand propriul cuibusor, pentru ca imi da senzatia unei lumi pe care o pot controla in totalitate si unde nu intra decat cine doresc eu. Il tineam intr-o stare de curatenie perfecta, gateam, ma aprovizionam, ma gospodaream dupa bunul plac… Ma leaga multe amintiri de acea perioada. Inclusiv decizia mea de a face cariera ca si cantareata s-a petrecut tot atunci si acolo.

Care a fost cea mai neobisnuita locatie in care ai cantat?

Nu cant in locatii neobisnuite. Din punctul asta de vedere sunt traditionalista. Mi s-a intamplat insa sa fiu solicitata sa cant pe nepusa masa in fata unor personalitati din domeniul sportului. Sincer, nu-mi plac foarte tare situatiile neprevazute dar in mod surprinzator fac fata destul de bine. Cred ca cel mai extravagant loc ramane scena X Factor, unde in 2 luni si jumatate am trait mai mult decat intr-un an, poate. A fost casa, masa si locul meu de munca. De la un moment dat era ca si cum mergeam la serviciu. Daca nu s-ar fi votat, as fi putut continua inca cateva luni si as fi evoluat chiar mai mult, pentru ca aceasta competitie m-a ajutat sa-mi depasesc limitele intr-un timp foarte scurt.

Care este relatia ta cu fanii? Cum ti-au schimbat ei viata? Daca ar fi sa ii compari cu un instrument muzical, care ar fi acela?

Am o relatie foarte buna si deschisa cu sustinatorii mei. Nu-mi plac cuvintele “fan”,”vedeta”, etc. Sunt oameni de a caror sustinere ma bucur si care sper sa-mi ramana alaturi pana la final, oricare va fi acela. Viata mea ca artist a prins culoare datorita celor care ma asculta si ma apreciaza. Un artist fara public nu exista. Scopul nostru, al celor care am fost inzestrati cu acest har, este de a darui oamenilor o parte din ce ne-a fost daruit de catre Dumnezeu. Asta se intampla de fiecare data cand iesim pe scena. Oferim.
Cred ca sustinatorii mei seamana foarte bine cu o orchestra.

Ai fost vreodata hartuita? Ce mesaj ai pentru cei care sunt hartuita si cum ar trebui sa reactioneze?

Am fost mai mult decat bullied. Am fost agresata verbal. M-am obisnuit destul de greu cu acest aspect dar am inceput sa inteleg ca e inevitabil sa intalnesti si oameni complet lipsiti de educatie. Exceptand situatiile in care se exagereaza si esti obligat sa iei atitudine, astfel de manifestari trebuie ignorate. Cam asta ar fi mesajul meu.

Spune-mi mai multe despre piesa “Back To Me”, care este povestea ei, cum a fost procesul compozitiei? De unde ti-a venit ideea si care parte din textul piesei iti place sau il simti mai aproape de tine in unele momente din viata ta?

“Back to me” a luat nastere chiar in primele minute dupa ce am pasit in studioul de inregistrari al lui Adi Sina. Cred ca era foarte nerabdator sa vada cum imi suna vocea in studio, desi ma auzise de multe ori inainte pe scena, pentru ca m-a trimis la microfon in mai putin de 3 minute, a pornit negativul piesei si mi-a spus sa cant. Ceea ce a iesit atunci, la primul take, se numeste acum “Back to me”. A fost un moment atat de inspirat incat Adi a decis sa pastreze parti din demo in varianta finala a piesei. Imi amintesc ca a fost foarte entuziasmat de ce a iesit; zambea fericit, cum nu-l vazusem niciodata pana atunci. Mi-a spus aproape imediat ca va lansa piesa, si… asa a facut. Ii multumesc pentru asta.

Ca si mesaj, “Back to me” este o piesa clasica. Vorbeste despre toti cei care pierd persoana iubita, oarecum din propria vina, si apoi isi doresc cu ardoare sa o aduca inapoi. E promisiunea pe care si-o face un indragostit de a reinvia o poveste de dragoste cu orice pret.

Ce senzatie ai atunci cand esti pe scena? Inchide ochii si gandeste-te ca esti pe un stadion si ca mii de persoane iti striga numele, ce senzatie ai?

Sa evoluezi pe scena e un proces foarte complex pentru cei care doresc performanta. Presupune multa munca, o implicare totala. Cand sunt pe scena, trecutul dispare. Din tot ce am trait pana atunci nu ramane decat momentul respectiv si realizez ca m-am nascut sa fiu acolo. E o emotie intensa, superba si bizara in acelasi timp, iar cand oamenii iti scandeaza numele ai sentimentul ca toata munca si toata daruirea ta si-au atins finalitatea. Sa provoci emotii celor care te asculta, sa intri pe aceeasi frecventa, inseamna foarte mult; e o confirmare a faptului ca ai fost menit pentru asta, si pana la urma, cel mai important este sa-ti implinesti menirea.

Iti este frica de faptul ca lucrurile vin prea repede, prea usor in viata?

Nu, pentru ca mie lucrurile nu mi-au venit prea usor niciodata. Am muncit de cand ma stiu, si intelectual si fizic. Asa am fost educata si ma bucur. Parintii mei nu m-au tinut in puf si nici eu nu mi-am dorit asta. De foarte timpuriu imi doream sa fac lucrurile cu mana mea. Asa am ajuns sa ma tai la un deget, pe cand aveam vreo 2 ani, pentru ca am insistat ca sunt in stare sa curat legume in rand cu mama. In copilarie faceam tot felul de lucruri; lucram in gradina, ma cataram in copaci, jucam fotbal, alergam, dar si gateam, desenam sau tricotam. Cred ca in cazul meu, atat latura feminina cat si cea masculina sunt foarte prezente. Nu mi-e teama ca munca imi va murdari mainile, la propriu sau la figurat. Imi doresc sa muncesc pentru ca numai munca si studiul constant te cizeleaza.

Ce te defineste ca artist?

Educatia muzicala… rafinamentul pe care ti-l dau studiul aprofundat si dorinta de autoperfectionare, asta pe langa o sensibilitate nativa aproape exagerata.

Au fost unii care ma acuzau de perfectionism exacerbat in detrimentul emotiei. Nu sunt de acord… atata timp cat mie imi dadeau lacrimile in timp ce cantam nu pot sa-mi imaginez ca nu transmiteam nici un fel de emotie. Am invatat ca atunci cand nu ti se pot reprosa prea multe greseli tehnice lumea te acuza ca nu “transmiti”. E posibil, nu spun nu, dar e ca si cum ai avea pretentia sa te iubeasca toata lumea sau sa pari frumos oricui. E imposibil sa-i impaci pe toti; cu unii pur si simplu nu esti pe aceeasi frecventa.

Artistul Diana Hetea se confunda cu omul Diana Hetea. Nu poti trasa o granita intre cele doua. Daca ar fi sa analizam putin marii artisti ai tuturor timpurilor, indiferent ca spui Bach, Barbra Streisand, Schumann sau Lara Fabian nu cred ca poti fi artist in adevaratul sens al cuvantului daca nu ai o compozitie umana foarte complexa. Ca sa creezi arta e nevoie, pe langa un mare talent, de finete intelectuala, pasiune peste limitele normale si noblete sufleteasca. E combinatia marilor personalitati, din punctul meu de vedere.

Ce ar trebui sa stie publicul despre tine?

Ca sunt mult mai mult decat as putea parea la prima vedere. Simt ca resursele mele sunt inca ne-exploatate. Sunt intr-o perioada de experimentare si de autocizelare. Astept momentele in care ma voi putea manifesta din plin, in care voi inflori cu adevarat. Daca vor fi alaturi de mine destul timp vor intelege la ce ma refer.

Cum vezi tu online-ul pentru un artist – prieten sau dusman?

Mediul online e un mare aliat cand vine vorba de promovare, de viteza cu care poti obtine informatii si cu care poti impartasi informatii. Poate fi si dusman pentru ca iti afecteaza intimitatea intr-o oarecare masura, te expune; dar, poti invata sa te protejezi.

Care sunt planurile tale de viitor? Stiu ca vei lansa un nou single, ce ne poti spune despre el?

Incerc sa nu-mi fac foarte multe planuri pentru ca e ca si cum ai urmari mai multi iepuri deodata. Mai putine planuri, mai putine proiecte dar carora sa le dedici tot timpul si toate resursele tale e mai sanatos, zic eu. Iti da de asemena posibilitatea sa iti traiesti viata.

Intentionez sa lansez un nou single cat de curand, e adevarat. Colaborez cu Andrei Kerestely, un compozitor foarte talentat a carui amprenta sunt baladele. Prima piesa compusa de el pe care am auzit-o era in stilul Larei Fabian. E greu sa compui balade si cred ca el o face bine.

Aceasta colaborare ma bucura mult pentru ca e prima piesa compusa special pentru vocea mea. Speram sa iasa foarte bine; lucram inca la orchestratie pentru ca dorim un sound rafinat si catchy. Versurile sunt scrise de mine dar de compozitia muziala se ocupa, la propriu, Andrei. Ma bucura faptul ca e deschis la sugestii si ca vorbim aceeasi limba. Daca va suna asa cum ne dorim e posibil sa o inscriem la selectia Eurovision de anul viitor.

De ce aceasta schimbare de look?

Este si nu este o schimbare. Eu cochetez de multa vreme cu stilul Vintage, Pin-up, dar de cand m-am facut mai vizibila in media nu am prea avut ocazia sa arat acest lucru. Ce-i drept nu e un stil foarte actual, casual, pe care sa-l etalezi in fiecare zi, dar daca ar fi sa aleg un stil atunci acesta ar fi. Iubesc look-ul si chiar stilul de viata al anilor ’50 – ’60, perioada de glorie a Hollywood-ului, glamour-ul divelor de alta data. Ca si personalitate ma vad undeva intre Vivien Leigh, pe care o amintesc pentru carisma, Katherine Hepburn, pentru inteligenta si Ava Gardner ca si feminitate. Cred ca o femeie trebuie sa fie in primul rand feminina si seducatoare.

Mesaj pentru toti sustinatorii tai si cititorii Star Gossip.

Aveti incredere in voi si fiti pozitivi! Petru noutati accesati pagina mea de Facebook, Diana Hetea Official & Authentic. O actualizez personal.

Styling: Niki Stefu

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.