Continuam ambitiosul nostru proiect cu un spirit artistic vecin. Pe Ciprian Brasoveanu l-am remarcat prima data in “Antidotul“, in regia lui Lucian Sabados, unde juca un personaj usor contradictoriu, diferenta dintre aparenta Don Juanului si esenta unui afacerist mediocru creand nota discordanta.
Si pentru ca personajele si persoanele interesante merita descoperite, in principal pentru ca ele spun cele mai frumoase povesti, mi-am propus sa il descos pe omul Ciprian Brasoveanu, actor al Teatrului Dramatic “Fani Tardini” din Galati, intr-un nou interviu in exclusivitate marca Star Gossip Magazine.

Care consideri ca este menirea teatrului in contextul actual de astazi?

Pe langa faptul ca teatrul ar trebui sa fie o fantana de emotii care curge asupra publicului,cred de asemenea ca prin povestile si personajele pe care le vedem pe scena, teatrul trebuie sa stimuleze spectatorul la atitudini, sa-l supuna unui proces de analiza, care de multe ori se rasfrange asupra lui. Teatrul e oglinda lumii,nu? Nu sunt de acord ca teatrul sa devina un simplu instrument de “entertaining”, desi observ in ultima vreme ca uneori teatrul devine o extensie a televizorului si a mass-mediei in general. Nu-mi place asta.

Cand ai inceput cariera in teatru ce asteptari aveai de la aceasta lume, de la aceasta meserie si cate din ele s-au implinit?

Cand am intrat in aceasta lume, eram oarecum naiv si aveam impresia ca intr-o institutie ca teatrul oamenii sunt mai buni, mai diferiti decat oamenii obisnuiti, ca relatiile dintre colegi sunt mai frumoase. Aceasta imagine s-a diluat destul de repede, mi-am dat seama ca oamenii sunt la fel peste tot, indiferent de locul de munca si ca in esenta calitatea umana e cea care dicteaza mediul in care lucrezi.Ca actor mereu am dat tot ce-am avut mai bun din mine pentru fiecare rol si sper ca nu am dezamagit pe nimeni.

Care a fost rolul ce te-a provocat cel mai mult si cum ai facut fata provocarii?

Rolul de debut a fost pentru mine provocarea cea mai mare de pana acum. Ma simteam coplesit in mijlocul unei distributii care cuprindea aproape tot teatrul, eu fiind un proaspat si neexperimentat absolvent de actorie intr-o piesa regizata de Ion Sapdaru, “Flastaff”, o adaptare dupa Shakespeare.
Emotiile oricum erau mari, desi rolul meu era unul destul de mic, insa datorita unor circumstante am fost promovat intr-un alt rol mai mare, asa ca in cele din urma am debutat cu domnul Ford din “Nevestele vesele din Windsor”. Cu grija colegilor “mai mari” si indrumarea domnului Sapdaru am reusit sa trec cu succes peste aceasta incercare

Care ar fi calitatile unui mare actor?

Consider ca printre calitatile unui mare actor ar trebui sa se regaseasca in primul rand calitatile unui mare om. Asta e esential. Dar e nevoie si de devotament, de pasiune, de o permanenta cautare, munca si un refuz categoric de a te blaza sau de a cadea intr-o zona in care totul
devine o rutina. Cand totul s-a transformat in rutina, actorul se transforma intr-un simplu si neinteresant difuzor uman de cuvinte, care nu capteaza interesul nimanui.

Cat la suta este pasiune si cat talent in aceasta profesie?

Talentul te aduce la linia de start dar pasiunea iti garanteaza succesul. Pasiunea si munca sunt critice pentru a reusi sa te mentii in cursa.

Cat de mult consideri ca sunt motivati actorii de catre autoritatile in domeniu in ziua de azi?

Nu consider ca sunt motivati deloc. Probabil ca autoritatile considera ca suntem noi indeajuns de motivati, incat sa nu mai avem nevoie si de motivatia altora. A se sesiza ironia.

Care ar fi principalele diferente intre actorii si publicul din Galati fata de cel din Braila?

In ceea ce priveste publicul, nu cred ca sunt diferente. Consider, insa, ca teatrul din Braila, si, implicit, actorii braileni, au avut parte, in general vorbind, de o oferta mai buna in ceea ce priveste piesele si regizorii. Din fericire, de cand Cristi a preluat conducerea teatrului galatean au inceput sa se simta schimbari foarte mari si la noi, lucrurile s-au imbunatatit considerabil.Si urmeaza lucruri si mai bune.

Cat de greu se obtine in ziua de azi un rol important? Au fost roluri pe care le-ai refuzat?

Ca sa obtii un rol important trebuie, in primul rand, sa fii capabil de o astfel de responsabilitate. Apoi, conteaza sa ai si ceva noroc, sa apara piesa potrivita la momentul si cu rolul potrivit. Nu refuz roluri. Fiecare rol e o experienta in plus, dar recunosc ca recent mi-am dorit sa nu fac parte din distributia unui spectacol, doar pentru ca acceptarea rolului interfera cu alte planuri destul de mari pe care le am pentru anul asta. Din fericire, n-a fost nevoie sa refuz, pentru ca distributia a fost facuta cu alti colegi de-ai mei.

Care sunt planurile tale pe termen scurt pentru 2014?

Am un film de lung-metraj, “Cafe Journal”, pe care l-am scris, regizat, produs, montat…si am jucat rolul principal in el. Toate astea din necesitate, si nu pentru a impresiona. O mica scena din film am filmat-o chiar la Braila, in cinematograful din mall. Luna asta cred ca ajung la o varianta finala a filmului apoi am sa-mi incerc norocul la festivalurile de film.

Ce mesaj doresti sa adresezi publicului care iti urmareste piesele?

Veniti la teatru, chiar de mai multe ori la aceeasi piesa! Teatrul e intr-o continua transformare si evolutie.

Mai multe detalii despre activitatea artistica a lui Ciprian Brasoveanu puteti gasi aici. Si nu uitati sa mergeti la teatru!

One Comment

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.