O actrita de succes se caracterizeaza in primul rand prin optimismul si disponibilitatea de a aborda intr-un mod propriu fiecare partitura incredintata.
Frumoasa Petronela Buda, actrita Teatrului “Fani Tardini” din Galati se afla in prezent intr-o perioada de ascensiune profesionala, care se vede in modul cum isi joaca, cu bucurie, cu pofta de arta si de viata, fiecare personaj.
Petronela a acordat revistei Star Gossip Magazine un interviu in exclusivitate, in care am vorbit despre personaje si personalitate, acte artistice, dar si despre prezentul teatrului galatean.

Care sunt etapele importante din cariera ta?

Habar n-am. Nu m-am gandit niciodata ca meseria asta se face pe etape dar, acum, privind in urma, nu pot spune decat ca daca nu as fi jucat in liceu rolul ‘Lucieta’ din ‘Badaranii’ de Carlo Goldoni si nu as fi castigat un premiu la un Festival de Teatru Interliceal, sigur nu mai eram actrita. N-as fi avut curajul sa aleg meseria asta. Asa ca da, aceea a fost prima etapa, de constientizare. Apoi, în facultate, au urmat altele: de intelegere. In teatru alte etape in care am probat tot ceea ce asimilasem si probabil vor urma altele si altele 🙂

Care este rolul ce poti spune ca te-a marcat din punct de vedere profesional?

Fiecare rol ma marcheaza in felul lui si cu fiecare rol pe care il joc se intampla un schimb de energie: eu incerc sa dau ce am mai bun si el sa-mi satisfaca pofta de a juca. Insa, rolul care m-a marcat in mod oficial si neasteptat a fost ‘Smeraldina’ din ‘Petitoarele’ de Avksentii Tzagareli, în regia lui Ion Sapdaru. De ce? Pentru ca a fost un rol pe care l-am conturat in doar 5 zile (fiind vorba de o inlocuire) si care mi-a adus in toamna anului 2013, un premiu la care nici nu visam: premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal, in cadrul editiei cu numarul XXV a ‘Festivalului National de Comedie Galati’.

Cat de mult dai din personalitatea ta in constructia fiecarui personaj? Exista riscul de confuzii la un moment dat?

Dau cat de mult pot si cat de mult imi permite tipologia personajului pe care urmeaza sa il joc. Si da, exista riscul de confuzii. In sensul ca publicul te poate contopi cu personajul, atribuindu-ti tie ca om aspecte negative sau pozitive ale personajului jucat, ceea ce nu mi se pare deloc un lucru rau la urma urmei, ci dimpotriva, poate fi recompensa unui lucru facut cu pasiune, fara doar si poate. Tu ca actor l-ai facut sa creada. Despre asta este vorba, publicul te crede sau nu te crede.

Care e urmatoarea limita pe care ai vrea sa o spulberi acum?

Imi doresc cu ardoare ca in vara, cand voi pleca la Avignon pentru o luna, intr-un celebru Festival, sa apuc sa fac o infuzie intensa de teatru, sa vad mai bine de zece spectacole pe zi daca se poate. Vreau sa vad daca foamea de teatru trece.

Exist? ceva ce cauti in mod constant in teatru?

Da. Emotia si viul Caut emotia cu lumanarea. Iubesc emotia ca actor, dar si ca spectator. Cred ca un spectacol care nu transmite nici un fel de emotie, nu e. Si da, stiu ca e pleonastica alaturarea mea de ‘teatru’ si ‘viu’, pentru ca teatrul ar trebui sa fie mereu viu, dar din p?cate nu e. Mi-e frica de teatrul mort.

Comedia sau drama, ce rezoneaza cel mai mult cu publicul galatean?

Comedia conduce detasat. Galatenilor le e dor sa rada. Sa rada sincer, din toata inima, si cauta sa-si potoleasca setea asta, nevoia asta, umpland salile de fiecare data cand apare o comedie in repertoriu.

Exist? ?i regizori-dictatori, care-ti impun un anumit stil?

Exista regizori si regizori, asa cum exist? si actori si actori, insa, ‘dictatori’ e mult spus. Sau poate ca nu-mi place termenul, tocmai pentru ca sunt eu un mic ‘actor dictator’ :)))) si incerc sa ma fac auzita mereu, indiferent de stilul regizorului.

Cum isi doreste sa ne surprinda actrita Petronela Buda in acest an?

Nu tin mortis sa surprind. Ma repet: caut emotia si viul. Daca voi reusi, pariul cu mine e castigat. Incep cu rolul ‘Clara’ din ‘Trei nopti cu Madox’ a lui Visniec, in regia lui Radu Dinulescu, si vom vedea ce va mai urma.

La ce nivel crezi ca a ajuns teatrul galatean în prezent?

A avut perioade mai bune si, evident, perioade mai proaste, insa, faptul ca publicul vine la teatru inca, ba chiar in numar cat mai mare, ma face sa cred ca asta nu poate fi decat un lucru foarte bun. Teatrul galatean tocmai isi ia o portie sanatoasa de vitamine datorita oamenilor care vor veni sa lucreze cu noi, si anume: regizorul Felix Alexa, regizoarea Alice Barb si…gata. Prea multe surprize dezvalui.

Ce mesaj de suflet doresti sa adresezi publicului?

Nu va pierdeti speranta, nu obositi sa visati si nu conteniti sa iubiti! Va astept la teatru cu povesti!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.