Sensibilitate, talent, dramatism. Intr-un cuvant, frumusete. In doua cuvinte..Oana Gheorghe.
Actrita Teatrului Dramatic “Fani Tardini” din Galati poate fi descrisa cu lejeritate drept o femeie implinita, pentru care teatrul inseamna viata, iar viata echivaleaza cu emotia, dragostea si familia.
Oana Gheorghe a acordat revistei online Star Gossip Magazine un nou interviu in exclusivitate, in care am vorbit despre vise, visuri, limbaj si personalitate teatrala.

Cum a inceput relatia ta cu teatrul?

M-am nascut intr-o familie de actori (tatal meu este actor la sectia drama, iar mama la sectia papusi) asa ca nu mi-am dorit sa fac altceva. Am copilarit in teatru si l-am iubit inca de la inceput. Nu cred ca as putea sa traiesc fara teatru.

Ce personaj ti-a fost pana acum cel mai aproape de suflet?

Imi iubesc toate personajele si invat cate ceva din lucrul la fiecare dintre ele. Pot spune ca am avut sansa si bucuria sa joc multe roluri care imi sunt foarte dragi ( Julieta, Duniasa, Mona, Dorulet, Laura, Rosaura), dar cred ca daca ar trebui sa aleg, as alege rolul meu de debut- Yvette din “La umbra vantului”,in regia regretatului Adrian Lupu. O alta experienta interesanta si provocatoare a fost intalnirea cu rolul Femeii din “Hora iubirilor”, regia Tino Geirun, piesa unde joc 5 femei. De asemenea as putea aminti si ultimele premiere ale teatrului nostru “Petitoarele”, “Sarpele-n iarba” si “Antidotul”, unde interpretez roluri care imi sunt foarte dragi.

Din intreaga experienta actoriceasca, ce nevoi actuale considerati ca are in prezent publicul de teatru?

Cred ca publicul de teatru are nevoie sa fie surprins, sa i se ofere un repertoriu cat mai divers. Profesorul nostru de actorie spunea ca spectatorul trebuie sa iasa din sala modificat.

Exista loc de timp liber? Ce iti place sa faci in momentele de respiro?

Intotdeauna trebuie sa existe loc pentru timp liber, pentru a-ti incarca bateriile ca sa poti merge mai departe. Timpul meu liber imi place sa il petrec alaturi de familie si prieteni. Consider totusi ca nu am niciodata destul timp pentru a ma bucura de baietelul meu David, pentru a-l vedea cum creste si pentru a-i fi alaturi atunci cand are nevoie.

Care este cel mai mare vis personal pe care il ai?

Cred ca la aceasta intrebare am sa va raspund cu o replica pe care o spuneam intr-un spectacol:”O mare fericire e alcatuita din lucruri mici.” Fiecare personaj nou, fiecare noua provocare o voi considera un vis implinit.

Crezi ca teatrul s-a schimbat acum, ca limbaj si tehnica de abordare fata momentul debutului?

Teatrul e mereu nou si mereu acelasi. Teatrul e viu si in continua schimbare. Tot timpul vor aparea noi modalitati de abordare, dar esenta ramane aceeasi.

Este rasplatita munca de actor în tara noastra ?

Nu si nici nu cred ca va fi vreodata. Singura rasplata e multumirea noastra dupa un spectacol reusit si bucuria si aplauzele spectatorilor.

Spune-ne un spectacol pe care tu l-ai vizionat cu mare placere. Ce ti-a placut si prin ce îl poti deosebi de celelalte?

A fost un spectacol care m-a marcat in studentie.E vorba de “Ghetoul”. A fost genul acela de spectacol unde, la final, iesi modificat din sala.

Cine au fost cei care te-au impresionat mai mult, fie din punct de vedere profesional, fie din punct de vedere al caracterului si al relatiilor interumane.

As vrea sa amintesc de profesorii mei dragi Ion Cojar si Stefan Radoff, oameni minunati si mari profesori, care imi lipsesc mult.

Vorbeste-ne putin despre cea mai recenta piesa a ta.

Este vorba de “Antidotul” de Raffy Shart in regia domnului Lucian Sabados, unde interpretez rolul Viviane, un rol foarte frumos si sensibil si unde alaturi de colegii mei si sub indrumarea d-lui Sabados cred ca facem o echipa buna.

Ce mesaj de suflet doresti sa adresezi publicului?

Sa ne dea ocazia sa-l surprindem si sa ne iubeasca la fel cum il iubim si noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.