Meseria de actor se caracterizeaza in primul rand prin nebunia frumoasa de a sfida toate regulile, chiar si cele impuse de propria personalitate, pentru a contura roluri mereu inovatoare, mereu pline de substanta, care pot transmite un real mesaj privitorului obisnuit, criticilor sau amatorilor de teatru.
Caracterizat de o boema doza de sensibilitate, Ionut Visan este acel actor care reuseste o transformare completa si complexa pe scena, cu fiecare rol interpretat dobandind parca o si mai mare energie si pofta de a juca.
Pe Ionut l-am vazut recent la Braila in piesa “Leonce si Lena“, montata pe scena Teatrului ‘Maria Filotti’ de catre tanarul regizor Vlad Cristache si pentru ca am dorit sa il cunoastem atat pe , cat si dincolo de scena, indragitul actor de teatru si film ne-a acordat un interviu in exclusivitate, unde va invitam sa il descoperiti pe Ionut Visan asa cum se prezinta el: un om simplu si plin de talent 🙂

Salut, Ionut si bine te-am gasit pe la noi! Pentru inceput, spune-ne cine este Ionut Visan in viziune proprie?

In viziune proprie?.. Ionut Visan este un baiat, in varsta de 26 de ani, scorpion, care in 2009 a terminat facultatea de teatru, sectia actorie si de atunci face “chestia” asta pe unde (se) poate.. Cam atat!

Ce a insemnat pentru tine revenirea pe scena de la Braila? Cum ai primit partitura din Leonce si Lena? Cat de mult s-a adaptat personalitatii tale?

Sincer sa fiu, m-am bucurat! In primul rand pentru ca imi doream acest rol. Este , dupa parerea mea, unul dintre cele mai frumoase si mai importante roluri din dramaturgia universala. In al doilea rand, m-a bucurat faptul ca urma sa fie produs de Teatrul “Maria Filotti”, unde in 2011 am lucrat la un spectacol foarte important pentru mine, care se mai joaca, inca – “Povesti de Familie”. Nu stiu cat de mult s-a mulat personalitatii mele, sau cat de mult m-am mulat eu personalitatii lui (Leonce), cert este ca de la un moment dat ne-am inteles bine..:)

S-a creat deja o traditie in a colabora cu Vlad Cristache….

Nu stiu daca ii putem spune “traditie”.. Ce pot sa spun e ca ma simt norocos ca am terminat in aceeasi promotie cu Vlad, un regizor extrem de talentat, surprinzator si cu un bagaj cultural impresionant pentru varsta lui (avem aceeasi varsta:)). Intr-adevar, de fiecare data cand a montat ceva, si i s-a parut ca mie mi se potriveste un anume rol, mi l-a dat mie.. si ii multumesc pentru asta.

Leonce este in sinea lui un rebel….De cata libertate are nevoie sufletul tau de artist si ce consideri ca aduci tu nou, revelator, pe scena nationala?

Leonce este un rebel genial..:) Sufletul meu are nevoie de exact atata libertate cata are.. Nu-mi lipseste deloc. Din fericire. Cat despre ce aduc eu nou pe scena.. Nu stiu, nu mi-am pus nici intrebarea, nici aceasta problema, niciodata. Ati putea sa-mi spuneti dumneavoastra..:)

Cum a fost sa joci alaturi de actorii de la Braila si, mai ales, alaturi de maestrul Constantin Cojocaru? Care este “lectia” pe care poti spune ca ai invatat-o o data cu aceasta piesa?

A fost o placere.. Si vorbesc serios.. Nu m-am asteptat sa ne intelegem atat de bine. Aveam, cumva, emotii pentru ca nu cunosteam pe nimeni aproape.. Pana la urma, am format o echipa frumoasa. Domnul Lucian Sabados a facut o treaba buna, pentru ca la Braila, in momentul asta este o atmosfera de lucru (si in general) foarte propice creatiei, ca sa zic asa.. Ii salut pe aceasta cale pe Valentin, Ramona, Corina, Narcisa, Adi… si pe domnii : Moldoveanu, Turcoianu, Burlacu, Spalatu, Ardeleanu.. Cu domnul Cojocaru sunt la treia colaborare, si banuiesc ca nu are niciun rost sa va mai spun ce bine mi-a prins si cat de multe am invatat cu aceasta ocazie. Mi-as dori, sa ne mai “intalnim scenic” inca de 17 ori cel putin:)

Cum se prezinta in momentul de fata teatrul de la Ploiesti, caruia ii apartii cu mandrie?

In momentul de fata Teatrul “Toma Caragiu” Ploiesti se prezinta foarte bine, in sensul ca are o trupa, variata si deschisa, careia i s-au intamplat niste proiecte, foarte frumoase, pe care va invit sa le vedeti.

Stim ca ai facut si cinematografie. Ce este mai greu de realizat, un rol intr-un film sau intr-o piesa de teatru?

Din pacate nu pot vorbi prea mult despre diferentele dintre teatru si film, pentru ca nu am facut prea mult film. Un actor, intr-un film sau intr-o piesa de teatru trebuie sa pornesca din acelasi punct, de la un adevar al lui, si al situatiei…pe drum, insa, mijloacele care trebuie sa apara sunt, intr-adevar, diferite

Cum e viata pentru un tanar actor in Romania?

Cum e viata pentru un tanar pictor in Romania, sau pentru un tanar avocat, sau pentru un tanar in general? Usoara? NU! Frumoasa? Fiecare cum si-o face.. Eu personal, sunt fericit ca am ales asta.

Ce viziuni estetice ti-ar placea sa pui in scena, daca ti s-ar oferi posibilitatea sa regizezi tu o piesa de teatru sau sa faci un film?

Nu stiu. Nu m-am gandit niciodata. Cred ca nu ma atrage povestea asta cu regia. In orice caz, nu cred ca m-as descurca. Imi place sa fac parte dintr-o viziune, sa dau viata unei viziuni, dar sa o propun eu. nu!

In ce moment consideri ca se afla in prezent cariera ta si ce iti rezerva viitorul?

Nu imi place cuvantul “cariera”. Imi pare rau. Nu cred ca se potriveste. In momentul asta sunt relativ multumit.. mi-as fi dorit putin mai mult.. dar sunt in “grafic”… Maine??? nu stiu.

Lasa un mesaj pentru cititorii nostri si pentru toti iubitorii de teatru si film bun!

Sa fiti iubiti!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.