Seara de sambata a prilejuit publicului brailean o intalnire de exceptie cu o piesa inedita, o piesa ce are curajul de a aborda probleme delicate din lumea teatrului si a artei in general despre conditia omului ce lucreaza , traieste, viseaza, dispera intr-un astfel de mediu. Kean, este a 12-a lectie de viata prezentata de Teatrul Maria Filotti in cadrul proiectului TMF Independent. Cu o distributie de exceptie, genialul Mihai Nitu, care la doar 24 de ani reuseste sa emotioneze, sa impresioneze si sa sensibilizeze cu un rol magistral – Kean; Iulia Verdes – frumoasa care face fata cu brio angoaselor lui Kean si incearca sa puna ordine in viata lui si Vladimir Albu – ce joaca rolul prietenului, confesorului si elementului de echilibru al lui Kean, piesa trece de la comedie la dramatism cu o furie si o inteligenta aparte, reusind sa te faca knock-out la final de gong. Este oare actorul stapanul sau sclavul lumii, vietii pe care o traieste, a rolurilor pe care le joaca? Cand este mai sincer – pe scena sau in viata? Este compromisul calea spre succes? Care este soarta actorului intr-o industrie in permanenta schimbare? Kean raspunde tuturor acestor intrebari si provoaca la imaginatie, meditatie, reflectie, adevar.

Kean 2.

Dupa terminarea piesei, Star Gossip Magazine a realizat un scurt interviu in exclusivitate cu cei trei artisti-actori din distributia piesei: Mihai Nitu, Iulia Verdes si Vladimir Albu.

Cum te-ai simtit in ipostaza de regizor al acestei piese spectaculoase, pe langa rolul principal?

Mihai Nitu: Regie e mult spus. Eu am gasit textul, l-am decupat, am adunat oamenii, l-am pus in scena, si l-am chemat pe dl Titieni, rectorul Universitatii UNATC sa rafistoleze lucrurile, sa le curete. L-am jucat asa vreo 40 de reprezentatii, dupa care a trebuit sa schimbam actrita si atunci am lucrat doar eu. Si am imbunatatit mult spectacolul, l-am imbogatit vizual , sa arate a teatru, sa nu fie doar productie studenteasca. Din pacate, scoala de regie din Romania scoate din ce in ce mai putini regizori. Probabil vom ajunge, dupa cum spunea Lawrence Olivier, sa facem si actorie, si regie. Insa este o munca de echipa.

V-ati confruntat vreodata cu angoasele lui Kean si daca da, care a fost cel mai bun sfat pe care vi l-ati dat voi voua insiva in astfel de situatii?

Mihai Nitu: Personal pot spune ca am si incercat sa ajung in astfel de situatii, adica le-am provocat putin. Altfel nu ai cum sa intelegi starile prin care trece personajul. El are 40 de ani, eu am 24. El e la sfarsit de cariera si a fost unul dintre actorii geniali ai tuturor timpurilor, eu de abia acum realizez cine sunt si ce pot sa fac. Dar cred ca punctul in care m-am intalnit cel mai mult cu el este cel cu dublatul vietilor. Pentru ca la un moment dat ajungi sa nu mai stii cine esti, care este de fapt realitatea. Uneori esti mai sincer in scena decat poti sa fii in viata de zi cu zi. Te si observi foarte bine din exterior. Este o duplicitate aproape de schizofrenie, daca nu ai grija. Sfatul este, si l-am preluat oarecum de la dl Iures, sa contrabalansezi cu ceva normal, cu obisnuinta, sa ai timp de viata personala. Altfel, sunt situatii in care unele persoane si-au pierdut mintile.
Iulia Verdes: Ceea ce am observat in meseria asta este ca de fiecare data trebuie sa o iei de la inceput, de la zero. Adica nu construiesti, ajungi la un nivel si pleci de acolo mai departe. De fiecare data o iei de la zero si trebuie sa ai rabdare. Asta este cel mai bun sfat al meu. Rabdarea si sa fii constient ca desi ajungi cu un spectacol la un anumit nivel, pentru celelalt proiect trebuie sa o iei de la capat.

kean-3

Care a fost cel mai dificil lucru cu care v-ati confruntat in meseria de actor?

Vladimir Albu: Pentru mine ar fi frica de faptul ca nu vei putea sa faci un anumit personaj sau ca nu vei putea sa joci intr-o anumita seara, pentru ca nu stii niciodata ce se intampla. Ai niste idei, niste instrumente la dispozitie, dar nu ai de unde sti daca pot functiona sau nu. Iar raspunsul este acolo, pe scena.
Mihai Nitu: Cel mai dificil lucru cu care m-am confruntat pana acum este critica. Nu pentru ca trebuie sa spuna toti ca e bine, ci pentru ca de multe ori critica e subiectiva. Neputand sa te vezi din exterior ai surpriza ca intr-o seara in care nu ai jucat tocmai bine cineva sa vina la tine si sa iti spuna ca l-ai emotionat. Sau invers. Iti dai seama ca sunt oameni si oameni, diverse categorii sociale. Oameni care au citit, care nu. Actorul joaca pentru toata lumea. Daca reusesti sa ajungi la publicul tau e bine. Teatrul este pentru toti oamenii.

Care a fost feedback-ul general din partea publicului din tara vs piesa Kean?
Mihai Nitu: Oamenii sunt pozitivi pentru ca simt ca e sincer. Si sunt satui de atata comercial, de atata pacaleala. Noi spunem ca suntem la inceput de drum, ca aratam publicului un produs imperfect. Toti simt ca s-ar perfectiona cu fiecare reprezentatie. Spectacolul e unul sincer si de asta reuseste sa transceada scena. Da, teatrul ar trebui sa fie profund social,pentru ca poate curata patimi.

Consideri ca teatrul independent este viitorul teatrului in Romania?
Mihai Nitu: In Bucuresti teatrele sunt intr-un picaj total, intr-un aproape faliment. Si atunci toti se duc spre zona independenta, care a inceput sa se comercializeze. Problema este ca sunt niste oameni care sunt cunoscuti, sunt nume deja si aduna public in sali mari, la orice ora, pentru orice pret de bilete Iar ei dau spectacole din ce in ce mai slabe, pentru ca sunt facute pe banda rulanta. Si atunci scade nivelul publicului. E foarte greu atunci cand ai un spatiu foarte mic la dispozitie, capacitate redusa de promovare, sa aduni oameni si sa le spui ca teatrul este si altceva. Ganditi inainte sa alegeti!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.